Citate de G. M. Vladescu

Războiul, am spus mereu, îi obligă pe oameni să-și schimbe standardele, indiferent dacă țara lor a câștigat sau a pierdut. © CCC

Tot ce este legat de război este o palmă dată bunului-simț. (Tunica albă) © CCC

De ce sa se omoare oamenii intre ei? Ce am cu cel de dincolo, cand nici nu-l cunosc, si nu-l urasc, pentru ca nu mi-a facut nimic niciodata? De ce sa-l omor daca el, ca si mine, sufera oroarea aceluiasi destin? Oare acolo, de unde-mi pandeste miscarile si-mi ocheste inima, inceteaza el de-a fi un om si de a-mi ramane un frate?

Războiul nu este niciodată fatal, dar este întotdeauna pierdut. (Războaiele pe care le-am văzut) © CCC

Am considerat intotdeauna ca axiomatica ideea ca satisfacerea nemultumirilor celor invinsi ar trebui sa preceada dezarmarea celor victoriosi.

Daca va ganditi ca violenta nu poate sa insemne justitia, daca va ganditi ca viata umana este sfanta, daca va ganditi ca nu exista doua principii morale, unul care sa condamne uciderea in timp de pace si altul care sa o admita in timp de razboi, refuzati razboiul.

Războiul dezvăluie slăbiciunile unui popor, dar şi virtuţile sale. La guerre révèle à un peuple ses faiblesses, mais aussi ses vertus. (Hier et Demain)

Razboiul! El opreste vremea in loc si desfasoara de-a-ndaratelea pe pamant toate etapele civilizatiei omenesti.

Razboiul este arta de a ucide in mare si de a face cu glorie ceea ce, facut in mic, duce la spanzuratoare.

Orice gand ascuns roade ca un vierme. Il simti, il vezi, te ingrozesti privindu-l, dar nu-l poti ucide decat spunandu-l altcuiva. Atunci ferestrele sufletului se deschid larg, iar in adancul lui patrunde soarele si bucuria. Cand nu-ti marturisesti gandurile, bune sau rele, esti inspaimantator de singur si nefericit. Poate numai din nevoia acestei marturisiri s-a nascut cantecul, care in esenta lui nu-i decat un indemn launtric de a deschide ferestrele si de a da glas pasiunilor.

Daca la popoarele ce sunt silite sa-si apere drepturile proprii razboiul poate fi considerat ca o dureroasa necesitate, in schimb, la popoarele care cauta sa incalce drepturile altora el devine cea mai odioasa dintre crime.

Mare este vina unui război inutil. © CCC

In lantul ei de prefaceri, viata pastreaza si respecta principiul ei fundamental: frumosul din care tasnesc cele doua mari efluvii: puterea si fecunditatea!... si de aici continuitatea ei in vesnicie.

E o nenorocire legata de conditia umana ca in ciuda dorintei de a ne conserva, ne distrugem unii pe altii cu manie si sminteala.

Nu mă scârbiți de război. Se zice că el îi distruge pe cei slabi, dar pacea face la fel. (Mutter Courage, 1937 - 1938)

Viciile reunite ale tuturor epocilor si ale tuturor locurilor nu vor egala niciodata nenorocirile produse de un singur razboi.

Sa nu-i iei omului speranta! Sa nu-i zdruncini increderea in oameni.

Suntem în război cu natura. Dacă câștigăm, suntem pierduți. © CCC

Moartea poarta in ea samburele vietii.

Razboiul!...Pentru ce ne uram? Purtati de aceeasi planeta, echipaj al aceleiasi nave, noi suntem solidari. Si daca, pentru a participa astfel la noi sinteze, e bine ca marile civilizatii se infrunta unele pe altele, e monstruos ca se sfasie reciproc…Caci pentru a ne elibera e de ajuns sa devenim constienti de scopul care ne apropie pe unii de altii, cautandu-l impreuna acolo unde el ne uneste pe toti.