Citate de Alfred Jarry

Daca vrei sa nu fii dat uitarii dupa ce ai murit, sau scrie lucruri care merita sa fie citite, sau fa lucruri care merita sa fie scrise.

A face oamenii sa rada inseamna a-i face sa uite. Ce binefacator pe pamant, un distribuitor al uitarii! (Omul care rade) © CCC

Dacă ai fost adânc rănit în suflet, Plăteşte cu uitarea - aşa spune mândria; Nu poţi să uiţi? Atunci, măcar prefă-te. *

După cum, când sunt în floarea vârstei, şi macul şi prăpădia sunt cosiţi de cruda coasă a crudei cosaşe care coseşte crud tărtăcuţa lor crudă, tot astfel s-a prăpădit şi mititelul de Rensky, care, orişicât, s-a luptat vitejeşte, dar ce vrei, prea erau mulţi ruşi. (Ubu rege)

Aş vrea-n uitare să cobor, şi iar mi-e dor de umbra ta… De câte-ncerc să uit mi-e dor, de câte n-am putut uita.   M-aş vrea la fel cu pomii goi, aş vrea ca frunza-n vânt să pieri… Dar din zăpadă vii-napoi cum se re-ntoarce floarea-n meri.   Adânc aş vrea-n paharul plin şi-n cântec zâmbetul să-ţi pierd; dar creşti din orice strop de vin, din orice strună ce-o dezmierd…   Şi când în flacără şi-n fum aş vrea să spulber urma ta, tu te re-ntorci ca un parfum, din tot ce n-am putut uita… (Aş vrea)

Am uitat demult cum arăţi, Dar poate ochii îţi erau albăstrii, Părul aprins ca pădurile toamna, Mâinile mici şi viorii.   Am uitat demult cum vorbeşti, Dar parcă aveai glasul scăzut; Mai aud, ca prin vis, o vioară Îngânând în trecut.   Am uitat cu totul de tine, Doar un nume rotund mi-amintesc. Doar obrazul, prea tânăr, pufos Ca o piersică-n pârg mi-amintesc.   Nici nu-mi pasă de tine, nu-mi pasă Dac-ai murit, dacă trăieşti... Doar o ciudă smintită mă zbuciumă. Creşti din zăpezi şi mătasă. (Elegie)

Uitarea este condiția indispensabilă a memoriei. (Periplul literaturii și artei) © CCC

Adesea uităm o binefacere pentru ca binefacatorul isi aminteste de ea. © CCC

Cand vrei sa uiti pe cineva, inseamna ca te gandesti la el.

Viata ne invata sa cultivam uitarea, ca o masura de consolare a fiintei.

Uitam ultimul vis, dar ne amintim intotdeauna prima dragoste. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

Mort să fii că are cine să te uite.

A luat cu sine vântul toţi nourii tristeţii. E verdele grădinii nou nestemat tezaur; Se-ntorc în stoluri păsări pe urma frumuseţii Şi asfinţitul naşte livezi-livezi, de aur. Aprinde-mă, crepuscul! Parfum mă fă! Scrumeşte Tu sufletu-mi, şi fă-mi-l ca tine: - apus de soare. Deşteaptă-mi ce am veşnic, ce arde, ce iubeşte Şi vântul de uitare să-şi ia ceea ce doare. (A luat cu sine vântul) (traducere de Ion Frunzetti)

Exista fiinte pe care, inainte de a le vedea, le-am uitat deja. © CCC

Dă-mă uitării, precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face viaţa suportabilă.

Uita si iarta. Acest lucru nu este dificil atunci cand este inteles asa cum trebuie. Inseamna sa uiti de indatoririle care nu-ti convin si sa te ierti pe tine insuti pentru ca le-ai uitat. Printr-o practica perseverenta si o neabatuta hotarare poti ajunge sa faci cu usurinta lucrul asta.

Potrivit astronomilor moderni, spațiul este limitat. Acesta este un gând foarte reconfortant, mai ales pentru oamenii care nu își amintesc niciodată unde au pus lucrurile. © CCC

Viata nu poate merge inainte decat uitand multe.

Nu există nimic mai sigur decât uitarea. (Piticul)

Cat de profunda poate fi o iubire si cat de desavarsita poate fi uitarea.