Citate de Honoré de Balzac

Iubirea dă naștere geloziei, dar gelozia ucide iubirea. © CCC

Să fiu alături de tine înseamnă să cred în mine şi în Dumnezeul iubirii noastre, ce va deveni religia luminii divine din mine.

Ce să-i faci, cel care iubeşte trebuie să împartă soarta celui pe care îl iubeşte. (Maestrul și Margareta)

De la tine aștept toată puterea mea, toată virtutea mea, toată îndrăzneala mea, tot disprețul meu pentru moarte. (Scrisoare către Pauline Casimir Perier) © CCC

Poartă-mă pe mâna ta ca pe o brățară, căci iubirea e ca moartea de puternică și gelozia cumplită, ca împărăția morților. Văpaia ei e ca văpaia focului și ca flăcările cerului. Ape mari nu au putere să stingă dragostea și fluvii revărsate nu pot să o înece. (Cântarea cântărilor)

TE IUBESC este fără nuanțe. Elimină explicaţiile, ajustările, gradele, scrupulele. (Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit) © CCC

Verbul “a iubi” este dificil de conjugat, trecutul sau nu este simplu, prezentul este doar indicativ si viitorul este intotdeauna conditional. © CCC

Un artist mare e un rege: el domneste asupra lumii fanteziei.

Nu ca o ploaie cade-n noi iubirea, Ci ca o boală de sfârşit de veac, Care-şi găseşte-n sine izbăvirea Şi nicidecum la voia vreunui leac. Mi-e greu să-ţi spun acestea între două Neaşteptate crize de tăceri, Dar, ce păstrezi în palme, nu e rouă, Ci agonia zborului de ieri; Aşa încât, nu înceta să tremuri Şi lasă-mă, acum, spre asfinţit, Să te mai ţin în braţe, ca pe vremuri, De frica unui ţipăt ascuţit Care va fi şi ultimul, pesemne, După atât de multe amânări Şi-n intervalul arderii solemne, Topi-ne-vom ca două lumânări. (Căderea iubirii)

Umanitatea nu sufera mai putin de calitatile decat de cusururile ei.

Fiecare pas făcut în iubire oricât de mult ar striga tot în tăcere se va înveşmânta.

Dumnezeu a iubit păsările și a inventat copacii. Omul a iubit păsările și a inventat coliviile. © CCC

Banul este singurul zeu modern caruia i se fac inchinaciuni.

In arta, ca si in dragoste, instinctul este de ajuns.

Mi-eşti atât de aproape şi totuşi Atât de departe, atât de departe! Nu ne desparte Decât iazul cu lotuşi. Numai iazul cu lotuşi al cerului ne desparte. (Cântec II)

A avea sau a nu avea rente, aceasta-i întrebarea, a spus Shakespeare. (Verișoara Bette)

Dragostea creste in raport direct cu numarul kilometrilor ce fac doi indragostiti ca sa se intalneasca.

Urati-ma, dar nu ma suspectati!

Odi profanum vulgus. (Horațiu, „Ode”, III, 1, 4) Urăsc mulțimea ignorantă. Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu. Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine. Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei. © CCC

Iubirea adevarata te face totdeauna mai bun, oricare ar fi femeia care o inspira.