Muzica poate fi o cale de autocunoaştere. Ea cere răbdare, o simfonie nu se înţelege din prima, dar până la urmă e o formă de iniţiere. Pui un disc şi dintr-o dată te simţi mai puţin singur, muzica te poartă şi te invită să priveşti înlăuntrul tău. Şi ce găseşti acolo? Melancoliile lui Chopin, frământările lui Beethoven, transparenţa lui Mozart, gravitatea lui Bach, care scot la suprafaţă propriile tale angoase, spaime, nelinişti, bucurii. Retrăindu-le, te cureţi, te linişteşti şi te echilibrezi.
Muzica este limbajul emotiilor.
© CCC
Cel mai frumos lucru pe care universul l-a dat omului este muzica, omul, acest biet ratacitor prin univers.
Chiar îmi place latura intimă a cântăreţilor. Cu Piaf, era o putere a vocii care ieşea din comun. Piaf era unică. Dar ceea ce îmi place mai presus de toate este personalitatea timbrului vocii. Dacă auzi trei note de la Jacqueline Dulac, ştii că e ea şi nimeni altcineva! La fel şi la Marie Laforêt, Françoise Hardy sau Nicole Croisille. Sunt multe voci frumoase în cântec, cu registre fabuloase, dar sunt prea impersonale, nu știi întotdeauna cine cântă...
© CCC
Muzica este graiul sufletului. Ea starneste in noi, nu instinctele, ci gandurile cele mai profunde.
A canta o nota gresit este un lucru banal, dar a canta fara pasiune este de neiertat.
Cred că trebuie să memorezi primele note ale unei compoziţii. După aceea, desigur, trebuie să mergi mai adânc, să încerci să te reînnoiești, să nu iei lucrurile ușor și să nu cazi în capcana de a te autoplagia...
© CCC
Întotdeauna cer scenariul mai întâi. Am nevoie de el pentru a asimila povestea. De acolo încep să mă gândesc.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.