Ceea ce credem a fi iubirea noastra, gelozia noastra, nu-i una si aceeasi pasiune continua, indivizibila. Ele sunt alcatuite dintr-o infinitate de iubiri succesive, de gelozii diferite si efemere, dar care, prin multitudinea lor neintrerupta, lasa impresia continuitatii, iluzia unitatii.
Gelozia se hraneste cu indoieli si se preschimba in furie sau se stinge, cand indoielile devin certitudini.
Gelozia este un lucru teribil; seamana cu iubirea, dar e contrariul ei; nu vrea binele obiectului iubit, ci dependenta lui si triumful asupra lui. Iubirea este uitarea de sine; gelozia este forma cea mai pasionata a egoismului; exaltarea EULUI, despot exigent, vanitos, care nu poate sa se uite pe sine si sa se subordoneze.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.