Intr-un stat, adică într-o societate în care există legi, libertatea nu poate consta decât în a putea face ceea ce trebuie să vrei şi nu în a fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei.
„Libertatea politică nu constă defel în a face ceea ce vrei. Intr-un stat, adică într-o societate în care există legi, libertatea nu poate consta decât în a putea face ceea ce trebuie să vrei şi în a nu fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei.”
Charles L. de Montesquieu
In citatul complet, Montesquieu se referă in mod explicit la libertatea politică, dar aprecierile lui sunt valabile în cazul oricărei forme de libertate. Intotdeauna excesul de libertate distruge libertatea: “Libertatea este dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile; şi dacă un cetăţean ar putea să facă ceea ce ele interzic, el nu ar mai avea libertate, pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel .” Dacă legea limitează libertatea, ea este în acelaşi timp şi condiţia ei. In fond, libertatea este puterea de a se supune legii.
Legea care asigura libertatea individuala este cea care se conformează justiției și nu poate nici sa-i impiedice pe cetateni de la îndeplinirea indatoririlor lor, nici sa-i constranga să acționeze împotriva lor. Montesquieu dă o altă formulare acestui principiu: “Un lucru nu este drept pentru că este legiferat. Dar trebuie să fie legiferat pentru ca este drept.” (Cugetarile mele)
Romanii obișnuiau să spună: "Dura lex sed lex" (Legea e dura, dar e lege). Legea trebuie să se aplice, iar dacă pare prea dura (sau, mai general spus, inadecvata) trebuie să fie mai degrabă schimbata, decât eludată: "Uneori este necesar să se schimbe anumite legi, dar acest lucru se intampla rareori, iar atunci când se întâmplă, trebuie să fie modificate cu o mână tremurânda." (Montesquieu)
© CCC
Principiul cel mai fecund in calamitatile publice este ignoranta. De perfectiunea legilor depinde virtutea cetatenilor, iar perfectiunea legilor depinde de progresele omenesti. Pentru a fi cinstit trebuie sa fii luminat.
Multe lucruri pe care le consideram drept legi naturale sunt in realitate conventii pur umane.
(De ce nu sunt crestin)
© CCC
Acela ce nu respecta legile nu-si iubeste patria.
In sufletul omenesc licareste de obicei speranta, care ne face sa credem ca intamplarile defavorabile sunt pentru altii, iar cele avantajoase sunt pentru noi.
Sensibilitatea noastra este mai usor si in mod mai durabil miscata de impresii minime, dar repetate, decat de o lovitura puternica, insa trecatoare. Puterea obisnuintei este universala, exercitandu-se asupra oricarei fiinte simtitoare…Sufletul nostru rezista mai degraba la violentele si la durerile cele mai mari, dar trecatoare, decat timpului si plictisului neincetat.
Legea este o forma a oranduirii, si o lege buna trebuie in chip necesar sa insemne o ordine buna.
Numai dupa ce au trecut prin mii de greseli in lucrurile cele mai insemnate pentru viata si libertate, numai dupa ce s-au saturat de a mai indura suferintele, ajunse la culme, oamenii se hotarasc sa inlature relele care ii apasa si sa remarce cele mai vadite adevaruri.
Legea incepe sa se impuna doar in momentul in care exista forta necesara pentru a o face respectata.
© CCC
Legea omului e legea limbajului.
As fi vrut sa ma nasc intr-o tara in care nimeni nu este mai presus de lege.
Care carte de legi este atat de limpede fiecarui om ca aceea scrisa in inima lui?
Legea nu înseamnă dreptate. Este un mecanism foarte imperfect. Dacă apeși exact butoanele potrivite și ești și norocos, dreptatea poate apărea în răspuns. Un mecanism este tot ceea ce legea a fost vreodată menită să fie.
© CCC
Legea a fost făcută de oameni pentru binele oamenilor, însă înţelepciunea este lucrarea zeilor, şi nici un om nu trebuie să trăiască în lumina înţelepciunii, căci ea, şi ploaia, şi grindina, şi tunetul urmează o cale care este nimicitoare pentru făpturile muritoare.
(Rosa alchemica)