Nu intamplarile tulbura mintile oamenilor, ci felul cum privesc ei ceea ce li se intampla!
In sufletul omenesc licareste de obicei speranta, care ne face sa credem ca intamplarile defavorabile sunt pentru altii, iar cele avantajoase sunt pentru noi.
Exista oameni despre care e greu sa spui ceva ce i-ar putea prezenta sub infatisarea lor cea mai tipica, cea mai caracteristica; acestia sunt asa-numitii oameni “obisnuiti”, “banali”, care intr-adevar formeaza majoritatea, sunt verigi – necesare in lantul intamplarilor vietii.
In conversatie, nu aduce vorba la tot pasul, cu rost sau fara rost, de ispravile si intamplarile tale; caci placerea ce o ai tu de a povesti nu o au si cei dimprejur de a te asculta.
Experienta omului e in raport direct cu intensitatea intamplarilor traite si nu cu durata lor.
Intamplarile fericite trec in zbor pe langa noi, cele rele vin dupa ele.
Meliora praeter volant, deteriora succedunt.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
Fericite sunt acele putine natiuni care n-au asteptat ca lenta miscare a intamplarilor si vicisitudinile umane sa faca in asa fel ca dupa culmea relelor sa vina o indrumare spre bine, ci au grabit prin legi bune trecerea de la o stare la alta.