Am trăit și eu în Arcadia.
Et in Arcadia ego.
Arata nestatornicia fericirii.
Arcadia, regiune muntoasă din vechea Grecie, aflată în centrul Peloponesului, locuită de păstori, era considerată de poeţi un ţinut al vieţii idilice, fericite, un fel de rai pe pământ. În acest sens, cuvintele Et in Arcadia ego! „Şi eu am trăit în Arcadia!" exprimă regretul după o fericire pierdută.
Sa nu crezi ca exista om fericit in afara de cel intelept si bun.
Neve putes alium sapiente bonoque beatum.
(Horatius, Epistulae)
Cunoastem fericirea numai atunci cand am pierdut ceea ce am avut odata.
Tunc, denique homines nostra intellegimus bona, quam quae in potestate habuimus ea amisimus.
(Plautus, Captivi)
Cat timp vei fi fericit, vei numara multi prieteni.
Donec eris felix, multos numerabis amicos.
(Ovidius, Tristia)
Nu va fi fericit niciodata cel pe care-l va chinui fericirea altuia.
Nunquam erit felix quem torquebit felicior.
Nimeni nu-i fericit din toate punctele de vedere.
Nihil est ab omni parte beatum.
(Horatius, Odae)
Fii fericit in mijlocul placerilor cat iti este cu putinta.
Dum licet, in rebus iucundis vice beatus.
(Horatius, Satirae)
Fericiti sunt aceia care pun toate pe seama intamplarii.
Sunt qui in Fortunae jam casibus omnia ponant.
(Juvenalis, Satirae)
Eu numar doar clipele fericite.
Horas non numero nisi serenas.
Nu sunt fericiti cei ale caror averi nu le cunoaste nimeni.
Nec sunt beati quorum divitias nemo novit.
(Apuleius, Metamorphoses)
Unde-i prea multa viclenie, acolo-i prea putina fericire.
Ubi plurimum calliditatis, ibi minimum felicitatis.
Cand apare orgoliul, dispare fericirea.
Superbia oriente, occidit felicitas.
A insemna o zi cu o petricica alba (a socoti o zi fericita).
Albo lapillo notare diem.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.