Am trăit și eu în Arcadia.
Et in Arcadia ego.
Arata nestatornicia fericirii.
Arcadia, regiune muntoasă din vechea Grecie, aflată în centrul Peloponesului, locuită de păstori, era considerată de poeţi un ţinut al vieţii idilice, fericite, un fel de rai pe pământ. În acest sens, cuvintele Et in Arcadia ego! „Şi eu am trăit în Arcadia!" exprimă regretul după o fericire pierdută.
Cunoastem fericirea numai atunci cand am pierdut ceea ce am avut odata.
Tunc, denique homines nostra intellegimus bona, quam quae in potestate habuimus ea amisimus.
(Plautus, Captivi)
Eu numar doar clipele fericite.
Horas non numero nisi serenas.
Unde-i prea multa viclenie, acolo-i prea putina fericire.
Ubi plurimum calliditatis, ibi minimum felicitatis.
Nu-i este dat oricui sa ajunga la Corint.
Non cuivis homini contingit adire Corinthum.*
* Corintul era socotit resedinta ideala, datorita placerilor si desfatarilor oferite.
Nu va fi fericit niciodata cel pe care-l va chinui fericirea altuia.
Nunquam erit felix quem torquebit felicior.
Fericirea intretine invidia.
Felicitas iracundiam nutrit.
(Seneca Philosophus, De ira)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.