Citate latine - Fericire

Bona praecepta vitam beatam parant. Bunele principii fac viaţa fericită.

Nu va fi fericit niciodata cel pe care-l va chinui fericirea altuia. Nunquam erit felix quem torquebit felicior.

Intelepciunea insasi ne arata ca nu toti cei buni sunt si fericiti. Prudentia ipsa hoc videt, non omnes bonos esse etiam beatos. (Cicero, Tusculanae Disputationes)

O, de trei si de patru ori fericiti. O,  terque, quaterque beati. (Vergilius, Aeneis)

Fericirea intretine invidia. Felicitas iracundiam nutrit. (Seneca Philosophus, De ira)

Sa nu crezi ca exista om fericit in afara de cel intelept si bun. Neve putes alium sapiente bonoque beatum. (Horatius, Epistulae)

Cunoastem fericirea numai atunci cand am pierdut ceea ce am avut odata. Tunc, denique homines nostra intellegimus bona, quam quae in potestate habuimus ea amisimus. (Plautus, Captivi)

Unde-i prea multa viclenie, acolo-i prea putina fericire. Ubi plurimum calliditatis, ibi minimum felicitatis.

Cand apare orgoliul, dispare fericirea. Superbia oriente, occidit felicitas.

Cat timp vei fi fericit, vei numara multi prieteni. Donec eris felix, multos numerabis amicos. (Ovidius, Tristia)

Nimeni nu-i fericit din toate punctele de vedere. Nihil est ab omni parte beatum. (Horatius, Odae)

Nu sunt fericiti cei ale caror averi nu le cunoaste nimeni. Nec sunt beati quorum divitias nemo novit. (Apuleius, Metamorphoses)

Este fericit acela pe care nenorocirile altora il fac prevazator. Felix quem faciunt aliena pericula cautum.

Fericiti sunt aceia care pun toate pe seama intamplarii. Sunt qui in Fortunae jam casibus omnia ponant. (Juvenalis, Satirae)

Audi, vide, tace si gaudes esse in pace. Ascultă, priveşte şi taci, dacă-ţi place să fii liniştit.

De bun augur (sub bune auspicii). Bonis avibus.

Este fericit nu acela care pare altora astfel, ci acela care se considera el insusi fericit. Felix est non qui esse aliis videtur, sed qui sibi. (Syrus, Sententiae)

Am trăit și eu în Arcadia. Et in Arcadia ego. Arata nestatornicia fericirii. Arcadia, regiune muntoasă din vechea Grecie, aflată în centrul Peloponesului, locuită de păstori, era considerată de poeţi un ţinut al vieţii idilice, fericite, un fel de rai pe pământ. În acest sens, cuvintele Et in Arcadia ego! „Şi eu am trăit în Arcadia!" exprimă regretul după o fericire pierdută.

Nu-i este dat oricui sa ajunga la Corint. Non cuivis homini contingit adire Corinthum.* * Corintul era socotit resedinta ideala, datorita placerilor si desfatarilor oferite.

Fii fericit in mijlocul placerilor cat iti este cu putinta. Dum licet, in rebus iucundis vice beatus. (Horatius, Satirae)