Citate latine - Fericire

Eu numar doar clipele fericite. Horas non numero nisi serenas.

Este fericit nu acela care pare altora astfel, ci acela care se considera el insusi fericit. Felix est non qui esse aliis videtur, sed qui sibi. (Syrus, Sententiae)

Fericirea intretine invidia. Felicitas iracundiam nutrit. (Seneca Philosophus, De ira)

Nu sunt fericiti cei ale caror averi nu le cunoaste nimeni. Nec sunt beati quorum divitias nemo novit. (Apuleius, Metamorphoses)

De bun augur (sub bune auspicii). Bonis avibus.

Sa fii mai fericit decat Augustus si mai bun decat Traian. Augusto felicior, Traiano melior  (sis). (Eutropius, Breviarium)

Audi, vide, tace si gaudes esse in pace. Ascultă, priveşte şi taci, dacă-ţi place să fii liniştit.

A insemna o zi cu o petricica alba (a socoti o zi fericita). Albo lapillo notare diem.

Cat timp vei fi fericit, vei numara multi prieteni. Donec eris felix, multos numerabis amicos. (Ovidius, Tristia)

Unde-i prea multa viclenie, acolo-i prea putina fericire. Ubi plurimum calliditatis, ibi minimum felicitatis.

Cunoastem fericirea numai atunci cand am pierdut ceea ce am avut odata. Tunc, denique homines nostra intellegimus bona, quam quae in potestate habuimus ea amisimus. (Plautus, Captivi)

Nimeni nu-i fericit din toate punctele de vedere. Nihil est ab omni parte beatum. (Horatius, Odae)

Nu va fi fericit niciodata cel pe care-l va chinui fericirea altuia. Nunquam erit felix quem torquebit felicior.

Sa nu crezi ca exista om fericit in afara de cel intelept si bun. Neve putes alium sapiente bonoque beatum. (Horatius, Epistulae)

Bona praecepta vitam beatam parant. Bunele principii fac viaţa fericită.

O, de trei si de patru ori fericiti. O,  terque, quaterque beati. (Vergilius, Aeneis)

Este fericit acela pe care nenorocirile altora il fac prevazator. Felix quem faciunt aliena pericula cautum.

Cand apare orgoliul, dispare fericirea. Superbia oriente, occidit felicitas.

Intamplarile fericite trec in zbor pe langa noi, cele rele vin dupa ele. Meliora praeter volant, deteriora succedunt. (Seneca Philosophus, Epistulae)

Nu-i este dat oricui sa ajunga la Corint. Non cuivis homini contingit adire Corinthum.* * Corintul era socotit resedinta ideala, datorita placerilor si desfatarilor oferite.