Citate latine - Fericire

Fericiti sunt aceia care pun toate pe seama intamplarii. Sunt qui in Fortunae jam casibus omnia ponant. (Juvenalis, Satirae)

Nimeni nu-i fericit din toate punctele de vedere. Nihil est ab omni parte beatum. (Horatius, Odae)

Nu sunt fericiti cei ale caror averi nu le cunoaste nimeni. Nec sunt beati quorum divitias nemo novit. (Apuleius, Metamorphoses)

O, de trei si de patru ori fericiti. O,  terque, quaterque beati. (Vergilius, Aeneis)

Intelepciunea insasi ne arata ca nu toti cei buni sunt si fericiti. Prudentia ipsa hoc videt, non omnes bonos esse etiam beatos. (Cicero, Tusculanae Disputationes)

Este fericit acela pe care nenorocirile altora il fac prevazator. Felix quem faciunt aliena pericula cautum.

Fericirea intretine invidia. Felicitas iracundiam nutrit. (Seneca Philosophus, De ira)

De bun augur (sub bune auspicii). Bonis avibus.

Nu-i este dat oricui sa ajunga la Corint. Non cuivis homini contingit adire Corinthum.* * Corintul era socotit resedinta ideala, datorita placerilor si desfatarilor oferite.

Sa nu crezi ca exista om fericit in afara de cel intelept si bun. Neve putes alium sapiente bonoque beatum. (Horatius, Epistulae)

Ascultă, priveşte şi taci, dacă-ţi place să fii liniştit. Audi, vide, tace si gaudes esse in pace.

Cat timp vei fi fericit, vei numara multi prieteni. Donec eris felix, multos numerabis amicos. (Ovidius, Tristia)

Unde-i prea multa viclenie, acolo-i prea putina fericire. Ubi plurimum calliditatis, ibi minimum felicitatis.

Eu numar doar clipele fericite. Horas non numero nisi serenas.

Cand apare orgoliul, dispare fericirea. Superbia oriente, occidit felicitas.

Intamplarile fericite trec in zbor pe langa noi, cele rele vin dupa ele. Meliora praeter volant, deteriora succedunt. (Seneca Philosophus, Epistulae)

Este fericit nu acela care pare altora astfel, ci acela care se considera el insusi fericit. Felix est non qui esse aliis videtur, sed qui sibi. (Syrus, Sententiae)

Am trăit și eu în Arcadia. Et in Arcadia ego. Arata nestatornicia fericirii. Arcadia, regiune muntoasă din vechea Grecie, aflată în centrul Peloponesului, locuită de păstori, era considerată de poeţi un ţinut al vieţii idilice, fericite, un fel de rai pe pământ. În acest sens, cuvintele Et in Arcadia ego! „Şi eu am trăit în Arcadia!" exprimă regretul după o fericire pierdută.

Fii fericit in mijlocul placerilor cat iti este cu putinta. Dum licet, in rebus iucundis vice beatus. (Horatius, Satirae)

Nu va fi fericit niciodata cel pe care-l va chinui fericirea altuia. Nunquam erit felix quem torquebit felicior.