Citate latine - Fericire

O, de trei si de patru ori fericiti. O,  terque, quaterque beati. (Vergilius, Aeneis)

Sa fii mai fericit decat Augustus si mai bun decat Traian. Augusto felicior, Traiano melior  (sis). (Eutropius, Breviarium)

Sa nu crezi ca exista om fericit in afara de cel intelept si bun. Neve putes alium sapiente bonoque beatum. (Horatius, Epistulae)

Intelepciunea insasi ne arata ca nu toti cei buni sunt si fericiti. Prudentia ipsa hoc videt, non omnes bonos esse etiam beatos. (Cicero, Tusculanae Disputationes)

Eu numar doar clipele fericite. Horas non numero nisi serenas.

Este fericit acela pe care nenorocirile altora il fac prevazator. Felix quem faciunt aliena pericula cautum.

Intamplarile fericite trec in zbor pe langa noi, cele rele vin dupa ele. Meliora praeter volant, deteriora succedunt. (Seneca Philosophus, Epistulae)

Cat timp vei fi fericit, vei numara multi prieteni. Donec eris felix, multos numerabis amicos. (Ovidius, Tristia)

De bun augur (sub bune auspicii). Bonis avibus.

A insemna o zi cu o petricica alba (a socoti o zi fericita). Albo lapillo notare diem.

Nu sunt fericiti cei ale caror averi nu le cunoaste nimeni. Nec sunt beati quorum divitias nemo novit. (Apuleius, Metamorphoses)

Nu va fi fericit niciodata cel pe care-l va chinui fericirea altuia. Nunquam erit felix quem torquebit felicior.

Cand apare orgoliul, dispare fericirea. Superbia oriente, occidit felicitas.

Cunoastem fericirea numai atunci cand am pierdut ceea ce am avut odata. Tunc, denique homines nostra intellegimus bona, quam quae in potestate habuimus ea amisimus. (Plautus, Captivi)

Audi, vide, tace si gaudes esse in pace. Ascultă, priveşte şi taci, dacă-ţi place să fii liniştit.

Fii fericit in mijlocul placerilor cat iti este cu putinta. Dum licet, in rebus iucundis vice beatus. (Horatius, Satirae)

Fericiti sunt aceia care pun toate pe seama intamplarii. Sunt qui in Fortunae jam casibus omnia ponant. (Juvenalis, Satirae)

Am trăit și eu în Arcadia. Et in Arcadia ego. Arata nestatornicia fericirii. Arcadia, regiune muntoasă din vechea Grecie, aflată în centrul Peloponesului, locuită de păstori, era considerată de poeţi un ţinut al vieţii idilice, fericite, un fel de rai pe pământ. În acest sens, cuvintele Et in Arcadia ego! „Şi eu am trăit în Arcadia!" exprimă regretul după o fericire pierdută.

Unde-i prea multa viclenie, acolo-i prea putina fericire. Ubi plurimum calliditatis, ibi minimum felicitatis.

Este fericit nu acela care pare altora astfel, ci acela care se considera el insusi fericit. Felix est non qui esse aliis videtur, sed qui sibi. (Syrus, Sententiae)