Am trăit și eu în Arcadia.
Et in Arcadia ego.
Arata nestatornicia fericirii.
Arcadia, regiune muntoasă din vechea Grecie, aflată în centrul Peloponesului, locuită de păstori, era considerată de poeţi un ţinut al vieţii idilice, fericite, un fel de rai pe pământ. În acest sens, cuvintele Et in Arcadia ego! „Şi eu am trăit în Arcadia!" exprimă regretul după o fericire pierdută.
Nimeni nu-i fericit din toate punctele de vedere.
Nihil est ab omni parte beatum.
(Horatius, Odae)
Este fericit nu acela care pare altora astfel, ci acela care se considera el insusi fericit.
Felix est non qui esse aliis videtur, sed qui sibi.
(Syrus, Sententiae)
Cand apare orgoliul, dispare fericirea.
Superbia oriente, occidit felicitas.
Bona praecepta vitam beatam parant.
Bunele principii fac viaţa fericită.
Unde-i prea multa viclenie, acolo-i prea putina fericire.
Ubi plurimum calliditatis, ibi minimum felicitatis.
Nu-i este dat oricui sa ajunga la Corint.
Non cuivis homini contingit adire Corinthum.*
* Corintul era socotit resedinta ideala, datorita placerilor si desfatarilor oferite.
Cat timp vei fi fericit, vei numara multi prieteni.
Donec eris felix, multos numerabis amicos.
(Ovidius, Tristia)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.