O inteligenta oricat de originala, de superioara ar fi, daca se afirma prea zgomotos, daca nazuieste sa se impuna cu orice pret tuturor, daca se proclama strident in Agora, cade in trivial, provoaca suspiciuni. Exista inteligente cu ceva agresiv in formele manifestarii, cu ceva provocator si plebeu, lipsit de eleganta si stil, care nu invioreaza spiritele din jur, nu le invita la dialog, ci le indispun, le silesc sa se retranseze in tacere, taie orice elan participativ si - in loc sa celebreze ideea - o manjesc.
In unele priviri sunt mai multe plecari decat pe cheiul unui port.
Unele femei cuceresc rezistand; altele, lasandu-se cucerite.
La omul civilizat (citeste: cult), exigentele spirituale sunt exigente naturale.
Mai degraba i se iarta unei femei frumoase prostia decat unei femei urate inteligenta.
“Elle était toujours dans la lune.” Cat farmec trebuie sa fi avut…
A face escale în arhipelaguri livrești.
Cer de culoarea menuetelor lui Mozart.
Stelele sunt atât de reci, încât îți vine să le așezi pe umeri șaluri venețiene.
Iubirea e o stare de dezechilibru. A iubi: a face caz excesiv de tine insuti, a proiecta propria ta subiectivitate pe primul plan al existentei, a face parada exagerata de tine, de derizoriul tau ins, prin altcineva. Printr-o anume altcineva.
Dimineți de argint, amiezi de aur, seri de purpură, nopți metafizice.
Perseverența fără inteligență e un hipopotam; inteligența fără perseverență e un joc artezian de ape; perseverență + inteligență e un arc voltaic.
Ah, vraja ideilor si a lucrurilor spuse numai pe jumatate, a plecarilor fara itinerar, a revelatiilor neasteptate, a intalnirilor fortuite, a ruinelor scaldate de luna, a crampeielor de statui (cate sugestii, Dumnezeule, cate sugestii) si a metaforelor atat de frumoase de-ti vine sa inchizi ochii si s-asculti in tine o muzica ciudata ca o incantatie imprumutata de la amurg!
Cer cu corn de lună: azi-noapte, a trecut pe aici, în galop, un cârd de centauri. Unul dintre ei și-a pierdut potcoava.