În viața de zi cu zi, recunoaștem o ființă bună după dorința de a rămâne incognito, după gustul pentru discreție, chiar ignorare. Nu-și arată niciodată CV-ul, diplomele sau priceperea. Abia are o biografie și nu este interesată de evenimente. Dar veghează zăpada, vântul, dealurile, puful plopilor, stelele, copiii, liniștea, pe scurt tot ce este viu...
(Inventarul rătăcitor al fericirii)
© CCC
Trebuie mai mult decât un măr,
Să umpli un paner.
Trebuie mai mult decât un pom,
Să cânte livada sub cer.
Dar nu trebuie decât un om,
Pentru ca un dram de bunătate
Să lucească asemenea unui măr,
Pe care să-l împarți pe jumătate.
(Bunătate)
(Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu)
In general, oamenii vor sa fie buni, dar nu prea buni si nu chiar tot timpul.
Nu este nevoie de temple si nici de filozofii complicate. Propriul nostru creier, propria noastra inima ne sunt templu; filozofia este bunatatea.
Bunătatea este frumusețe în cea mai bună stare.
© CCC
Idealismul, visele, speranțele frumoase abia au timp să încolțească în noi, când sunt imediat lovite și complet spulberate de teribila realitate.
(Jurnal)
© CCC
Forta e puternica, dar bunatatea e si mai puternica.
Două calităţi pe lume nu pot fi simulate şi nici înlocuite ori echivalate prin procedeul "mai iei de ici, mai pui colea": inteligenţa şi bunătatea.
Bunatatea adevarata cere neaparat inteligenta si imaginatie.
Nimic nu te face atât de bun ca faptul de a te crede iubit.
(Țăranul parvenit)
© CCC