Citate de Johann G. Herder

Nu prin intermediul ratiunii, si cel mai adesea in pofida ei, se construiesc convingeri capabile sa zguduie lumea. Ce n'est pas avec la raison, et c'est le plus souvent contre elle, que s'édifient les croyances capables d'ébranler le monde. (Hier et Demain)

Bona illa sunt vera, quae ratio dat, solida ac sempiterna, quae cadere non possunt, nec descrescere quidem aut minui. Acele bunuri pe care le dă raţiunea sunt adevărate, temeinice şi nepieritoare, ele nu pot să decadă, nici măcar să descrească sau să se micşoreze. (Seneca)

Bunul-simț este lucrul cel mai bine impartit din lume. (Discurs asupra metodei) "Bunul-simţ este lucrul cel mai bine împărţit din lume, căci fiecare se crede atât de înzestrat, încât chiar cei mai greu de satisfăcut în orice altă privinţă nu obişnuiesc să dorească mai mult decât au. Şi nu e verosimil ca toţi să se înşele, ci mai degrabă aceasta este o mărturie că puterea de a judeca bine şi de a deosebi adevărul de fals - adică ceea ce se numeşte bunul-simţ sau raţiunea - este, în mod natural egală la toţi oamenii. Şi astfel, diversitatea opiniilor noastre nu provine din faptul că unii sunt mai raţionali decât alţii, ci numai din faptul că noi ne conducem gândurile pe diferite căi şi nu considerăm aceleaşi lucruri." René Descartes Descartes afirmă aici ideea unei universalitati a rațiunii. Toți oamenii sunt inzestrati, in mod egal, cu ratiune, deci cu bun-simt.

Este mai bine sa actionam in mod rational si sa gresim decat sa actionam fara ratiune si sa castigam.

Cine-şi primeşte sincer prietenul, respectuos rudele, cu politeţe pe cei mândri, cu sfaturi blânde pe cei rătăciţi, iar pe cei înţelepţi după felul lor de-a fi, acela este un om cu adevărat prietenos.

Numai din inteligență n-a ieșit vreodată ceva inteligent, numai din rațiune n-a ieșit vreodată ceva raţional. (Hyperion, 1793-1799)

O dorinta care se naste din ratiune nu poate fi excesiva.

Raţiunea şi iubirea nu prea se însoţesc.

Ne amintim că Empedocle spunea că Iubirea strânge laolaltă părţile formând corpuri întregi. Şi Anaxagoras îşi imagina un fel de forţă care, ca să spunem aşa, asigură ordinea şi creează oamenii, animalele, copacii şi florile. Această forţă el o numea spirit sau raţiune. (Lumea Sofiei)

Trăim într-o lume pe care noi înşine o creăm. © CCC

Toata ratiunea noastra cedeaza in fata sentimentelor.

Nu ar trebui să existe progres și dezvoltare evidente, dar într-un sens mai înalt decât și-au imaginat oamenii?... Nimeni nu e singur în epoca lui, el construiește pe cea precedentă, aceasta nu devine altceva decât temelia viitorului, nu vrea să fie altceva decât atât - asta este ceea ce ni se spune prin analogia în natură, grăitorul model exemplar al lui Dumnezeu în toate lucrările! Evident, aşa este şi în cazul speciei umane! © CCC

Așa cum florile împodobesc pământul și stelele împodobesc cerul, tot așa și Grecia împodobește lumea. © CCC

A gândi ceea ce este adevărat, a simţi ceea ce este frumos şi a dori ceea ce este bine, prin aceasta spiritul își găseşte scopul vieţii în raţiune. © CCC

Frumusetea este facuta din toate formele fundamentale ale vietii.

Inteleptul stie ca evenimentele sunt prilejuite uneori de intamplare, iar alteori de noi insine... El mai stie ca ceea ce vine de la noi este liber de tirania judecatii exterioare, putand fi insotit de elogii sau de blam… Numai intr-o mica masura se conduce inteleptul dupa datele intamplarii. Faptele mari si esentiale sunt produse si dirijate acum, si in viitor, in tot timpul vietii, de catre ratiune.

Cine nu şi-a pierdut măcar o dată-n viaţă raţiunea?

Nu cautati niciodata sa faceti uz de autoritate cand puteti recurge la ratiune.

Rolul ratiunii este de a porunci si al dorintei de a se supune.

Nu atinge flautul atunci când tobele sună în jur; când nebunii au cuvântul, înțeleptul va tăcea. © CCC