Citate despre Ratiune

O dorinta care se naste din ratiune nu poate fi excesiva.

Este un viciu comun oamenilor sa li se para mai frumoase lucrurile dificile, si cei mai multi considera ca nu stiu nimic cand descopera cauza clara si simpla a unui lucru, in timp ce admira unele teorii sublime si profunde ale filosofilor, desi acestea se sprijina, asa cum se intampla de cele mai multe ori, pe fundamente care n-au fost niciodata suficient cercetate de cineva; nebuni desigur, care prefera luminii, intunericul.

Inalta-ti sufletul atat de sus, ca nici o ofensa sa nu poata ajunge la el.

Lectura tuturor cartilor bune este ca o convorbire cu cei mai luminati oameni ai secolelor trecute.

Cand doi oameni au pareri diferite despre acelasi lucru, este sigur ca cel putin unul se insala si se pare chiar ca nici unul nu are cunostintele necesare, caci daca rationamentul unuia ar fi cert si evident, ar putea sa-l expuna celuilalt, astfel incat si intelectul acestuia sa se convinga in cele din urma.

Rationamentul nu este altceva decat oglinda gandirii.

Ratiunea ne poate avertiza despre ceea ce trebuie evitat, doar inima ne spune ce trebuie să facem. © CCC

Nu exista suflet oricat de slab care sa nu poata, daca este bine condus, sa dobandeasca o putere absoluta asupra pasiunilor sale.

Ratiunea se compune din adevaruri pe care trebuie sa le rostesti si adevaruri care trebuie sa fie trecute sub tacere.

Cand este contrazisa de ratiune, o stare de spirit poate constitui un pericol.

Doua excese: a exclude ratiunea, a nu admite decat ratiunea.

Oricine a trait astfel incat constiinta lui sa nu-l poata invinui de nimic, simte o multumire care-l face fericit.

As da tot ce stiu pentru jumatate din ce ignor.

Nu exista ocupatie mai rodnica decat aceea care ne ajuta sa ne cunoastem pe noi insine.

Cuget (Gandesc), deci exist. - Cogito, ergo sum. (Discurs asupra metodei) René Descartes Cartezianismul desemneaza o mișcare filosofică ce susține principiile și teoriile gandirii lui René Descartes (forma latinizata, Renatus Cartesius). Cartezianismul s-a evidentiat, mai ales, prin prima lucrare filosofică publicata în limba franceză, celebrul Discurs asupra metodei (1637), subintitulata "pentru a ne conduce bine ratiunea şi a căuta adevărul în ştiinţe”, ce expune trasaturile fundamentale ale metodei sale. Adevaratul punct de pornire al filosofiei carteziene este dubiul. Descartes ne asigură că orice act de îndoială constituie manifestarea unui act de gândire; oricât de numeroase ar fi erorile în care se angajează gândirea noastră, realitatea ei se impune ca un fapt indubitabil: Dubito cogito, cogito ergo sum (mă îndoiesc deci cuget, cuget deci exist). Descartes formuleaza descoperirea lui “cogito” în Discurs asupra metodei. La sfârșitul îndoielii, își dă seama că este imposibil să se îndoiască de gândire pentru că a te îndoi inseamna a gândi. Deci, dacă gandesc, inseamna, in mod necesar, ca exist. Formularea sugerează că existența este dedusa din gândire. In realitate, "exist", este deja în "cuget" prin pronumele personal "Eu" (cuget). In Meditații metafizice (Meditationes de prima philosophia,1641), lucrare care se doreste mai riguroasă, ideea va fi dezvoltata mai pe larg, iar formularea lui “cogito” va fi într-o formă diferită: Ego sum, ego existo (Eu sunt, eu exist).

 ***

Descartes a publicat lucrarea Discurs asupra metodei, în 1637, în timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea. Patru ani mai devreme, la Roma, Galileo fusese condamnat de către Biserică pentru că a îndrăznit să contrazică acest adevăr bine stabilit de Biblie: Soarele se învârte în jurul Pământului, centrul lumii create de Dumnezeu. "Cuget, deci exist”, simbolizeaza gândirea carteziana, in loc de a o rezuma. Această afirmatie, ce pare o evidenta, pune bazele gândirii raționale. Mare cunoscator al clasicilor latini, filosoful s-a inspirat, probabil, din intuiția Sf. Augustin, în secolul al V-lea, care scria în Cetatea lui Dumnezeu: "Si enim fallor, sum" ("Căci, dacă nu mă înșel, exist"). In Discursul său, Descartes povesteste cum meditațiile sale l-au condus la a pune totul la îndoială, cu excepția unui singur lucru: "In timp ce voiam sa gandesc astfel, că totul era fals, trebuia in mod necesar ca eu, cel care gandeam, sa fi fost ceva. Și observând că acest adevăr, cuget, deci exist, era atât de ferm și atat de sigur, incat toate presupunerile cele mai extravagante ale scepticilor nu ar fi putut sa-l zdruncine, am considerat că l-as putea admite fără probleme drept primul principiu al filosofiei pe care o cautam." Angajandu-se să reconstruiască întreaga filosofie pe baze solide, Descartes pune în aplicare o îndoială metodică, constand in eliminarea a tot ce nu este absolut sigur. Astfel, descopera ca, deși simțurile și raționamentele sale il inseala adesea, rămâne adevarat faptul ca eu, cel care sunt pe punctul de a ma indoi, sunt ceva, altfel spus, eu exist. Această certitudine a propriei sale existențe devine de acum inainte un adevar fundamental, primordial, putand servi ca punct de sprijin pentru filosofia pe care o va dezvolta, considerata astfel ca exemplara pentru filosofia moderna, ce plasează subiectul în centrul construcției cunoasterii. Elaborand o metoda “pentru a ne conduce bine ratiunea și a cauta adevărul în științe", Descartes dorea să verifice prin raționament toate adevărurile pe care le prelua. Ca si Galileo, era convins, in secret, că si dacă am vedea clar Soarele rotindu-se, aceasta nu ar dovedi că el se rotește. Lucid in ceea ce priveste dificultatea demersului, i-a scris editorului său: "Chiar daca ar fi prea putini oameni in lume care ar fi capabili să inteleaga rationamentele mele, nu e vina mea, si ele nu sunt mai puțin adevarate pentru asta." Când parodia se amesteca... Mica fraza a devenit celebra, fiind parodiata sub toate formele. Astfel, aflat in mijlocul unui corpus foarte bogat, Paul Valéry a spus: "Uneori, cuget; și, uneori, exist"; iar Albert Camus: "Ma revolt, deci exist." [Corpus: culegere sau colecție de texte, documente, inscripții, legi etc.] © CCC

Sunt multe lucruri care scapa ratiunii, iar acela care, pentru a intelege viata, se foloseste numai de ratiune e asemenea unui om care ar vrea sa apuce flacara cu clestele; ii ramane in mana doar un taciune fumegand, caci flacara s-a stins numaidecat.

Numai dorinta sau regretul este in stare sa ne impiedice de a fi fericiti.

Cu cât raționezi mai mult, cu atât creezi mai puțin. © CCC

Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște. (Cugetări) Blaise Pascal Inima, la Pascal, reprezintă intuiția ce permite sesizarea evidențelor ce nu au nevoie să fie demonstrate. Prin urmare, nu este vorba de pasiunea amoroasă. Oamenii dispun de două facultăți pentru a cunoaște: inima, ce recurge la intuiții imediate și rațiunea, prin intermediul deducției. Astfel, inima urmează o abordare pe care “rațiunea nu o cunoaște”. Pascal “se joacă” aici cu cele două sensuri ale cuvântului "rațiune" (primul: motiv, justificare; al doilea: gândire logică). © CCC

Ratiunea calatoreste… de la nord spre sud, insotita de cele mai bune prietene ale ei: Experienta si Toleranta.