…Pentru mine, timpul n-a curs, nu l-am simţit. Viaţa mea a fost atît de activă şi atît de plină, încît un an în plus sau în minus nu s-a făcut simţit cu efecte fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente. Poate am evoluat din punct de vedere spiritual fără să-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simţit curgerea timpului. Pentru mine, aceşti 84 de ani au fost un fel de dar ceresc pentru ca eu să înţeleg mai multe lucruri pe care tinereţea, poate, nu le înţelege, iar maturitatea le ignoră, vrut sau nevrut. Am avut şansa să ajung pînă aici şi să privesc cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Vîrsta asta lungă mi-a fost de folos pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflăm într-un moment de gravă înţelegere a sensului vieţii. Fiecare nu priveşte la cel de alături, nu îl interesează decît lucrurile materiale, iar restul este uitat. Fiecare an care mi se dădea îl socoteam ca un dar în plus de la Dumnezeu. Socoteam în tinereţe că am să trăiesc cam 60 de ani, n-am să ajung pînă la 70. Am avut întotdeauna obsesia morţii iminente. Cu fiecare an care trecea, încercam să adaug ceva la mine, la persoana interioară, căci persoana exterioară nu mă interesa. Cînd eram în viaţa publică, fiecare an însemna încă o posibilitate de a răspîndi cultura, de a forma cultura, de a răspîndi ceva din traseul fiinţei mele. […] Bătrîneţea nu este o povară. Acum, pentru mine nu există moarte, există «trecere dincolo»…
Nu sunt lungi plânsul și râsul,
Dragostea și dorința și ura:
Cred că nu mai sălășuiesc în noi după ce
Trecem poarta.
Nu sunt lungi zilele vinului și trandafirilor:
Dintr-un vis cețos
Drumul nostru iese la iveală pentru un timp, apoi se închide
Într-un vis.
(Vitae summa brevis spem nos vetat inchoare longam)
© CCC
***
Vitae summa brevis spem nos vetat inchoare longam. (Horatius, Odae)
Scurtimea vieții nu ne îngăduie să ne făurim speranțe de lungă durată. (Horațiu, Ode)
Ce este viata noastra daca nu timp?
(Scrisori unei necunoscute)
© CCC
Ce viață minunată am avut! Mi-aș fi dorit doar să-mi fi dat seama mai devreme.
© CCC
Viaţa fiecăruia dintre noi nu este decît o mai scurtă sau o mai lungă Trecere: de la o zi la alta, de la un an la altul, de la o vîrstă la alta.
Din loc în loc împodobim această Trecere cu nume de Sărbători, unele doar ale noastre, altele ale tuturor...
Măcar atunci, cînd peste sufletele noastre trece în zbor cîte o Pasăre nemuritoare, să încercăm să fim mai buni unii cu alţii, mai apropiaţi unii de alţii, mai fericiţi, mai bucuroşi, mai omenoşi împreună.
Măcar atunci, cînd peste amintirile noastre se-aşterne roua unui Timp Nou, să ne gîndim că doar Iubirea ne poate face Trecerea mai uşoară, mai frumoasă, mai adevărată şi, de ce nu, mai înaripată.
Învățăm să trăim când viața este pe sfârșite.
(Eseuri)
Non est, crede mihi, sapientis dicere: “vivam”
Sera nimis vita est crastina: vive hodie!
Crede-ma ca nu este o atitudine inteleapta sa spui: "voi trai"
A trai maine este prea tarziu: traieste astazi!
(Martialis, Epigrammata)
Viata e mai tare decat moartea.
Obsedaţi de un basm, ne petrecem viaţa căutând o uşă magică şi un regat pierdut al păcii.
© CCC
Viata trebuie sa fie o bucurie si nu o suferinta.
© CCC
Orice zi este buna, daca nu, atunci la ce bun sa ne mai trezim?
Nimeni nu a trăit în trecut, nimeni nu va trăi în viitor; numai prezentul este viată.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.