Citate de Aristotel

La omul necinstit, ca si la cainele tacut, nu vocea e de temut, ci tacerea.

Se cuvine sa vorbesti ca cei multi, dar sa cugeti ca inteleptii.

Cei zgarciti ingramadesc la avere ca si cum n-ar trebui sa moara niciodata; cei risipitori cheltuiesc ca si cum ar tre­bui sa moara imediat.

Inceputul e jumatatea intregului.

Cea mai mare onoare consta nu in a te folosi de onoruri, ci in a fi considerat vrednic de ele.

Notiunea indoielii… presupune experienta greselii, neincrederea in sine si in senzatiile proprii, neincredere in altii.

Să-ţi foloseşti liber talentul, asta-i adevărata fericire. © CCC

Legea este ratiune libera de pasiune.

Numim om liber pe acela care isi este singur scop si nu este un scop pentru altul.

Reprezentarea artistica a istoriei este mai stiintifica si mai severa decat istoriografia serioasa. Intr-adevar, poezia prinde samburele si esenta, iar relatarea exacta insira doar amanuntele.

Indoielnic?...acela care se indoieste si de propria lui indoiala.

Demnitatea consta nu din a poseda onoruri, ci din constiinta ca le meritam.

Cine nu stie sa taca, acela n-a invatat nici sa vorbeasca.

Calea de mijloc are avantajul de a produce cel mai bun fel de a fi.

Fericirea este sensul si scopul vietii, traiectoria si finalul existentei umane.

Lucrul care nu e crezut de nimeni nu poate fi demonstrat adeseori.

Dintre toate lucrurile sigure, cel mai sigur este indoiala.

A-si exercita liber talentul, iata adevarata fericire.

Dupa cum omul, in desavarsirea lui, devine fiinta cea mai nobila, tot astfel, smulsa de sub puterea legilor si a drepturilor, se transforma in cea mai ticaloasa.

Nu incerca sa luminezi ziua cu lampa, ca nu va observa nimeni.