Citate despre Incercari

E o nebunie să urăști toți trandafirii pentru ca un spin te-a înțepat, să abandonezi toate visurile pentru ca unul dintre ele nu s-a împlinit, să renunți la toate încercările pentru ca una a eșuat… E o nebunie să condamni toate prieteniile pentru că cineva te-a tradat, să nu mai crezi în dragoste doar pentru ca cineva a fost infidel, să renunți la toate ocaziile de a fi fericit doar pentru că ceva nu a mers în direcția cea bună. Va exista întotdeauna o altă ocazie, un alt prieten, o altă iubire, o forță nouă. Pentru fiecare sfârșit există întotdeauna un nou început. (Micul Prinț) © CCC Published on: Jul 19, 2014

De multe ori, privind in sufletul tau ti se pare ca stai in fata unei case cu obloanele trase si cu usile incuiate. O mana necunoscuta a scris pe o hartie in colt de poarta: Plecat fara adresa...

O dragoste apusa e ca un vulcan: niciodata nu poti zice c-a trecut pericolul de a izbucni din nou.

Sunt seri calme de vară – dulci, moi... seri blânde – seri oneste... În astfel de clipe, nu poţi simţi pasiuni violente. În astfel de seri, îţi revizuieşti conştiinţa şi-ţi ierţi duşmanii... În astfel de seri, se pot citi şi cărţile autorilor mediocri...

Sufletul nostru e o urna in care inchidem cenusa patimilor stinse.

Nu-i nimic mai greu de suportat ca o fericire nemarturisita.

Suntem mai mult inspaimantati decat apasati de greutati. Ne chinuim mai mult cu inchipuirea decat cu viata adevarata.

Fiecare scrie, nu pentru ca vrea, ci pentru ca nu poate altfel.

N-am sa pot iesi din aceasta dilema: am oroare de necazuri, dar ele ma biciuiesc, ma fac talentat. Pacea si traiul bun dimpotriva, ma paralizeaza. Asadar, ori sa fii o nulitate, ori sa ai vesnic plictiseli. Trebuie sa alegi. Prefer sa am plictiseli, recunosc.

O infrangere e numai mijlocul pe care ni-l da soarta ca sa vedem ce ne lipseste inca pentru a invinge.

Tineretul e resortul insufletirii unui neam; termometrul spiritului de jertfa al societatii.

Am crezut de la inceput in specificul national, adica am crezut ca nu se intra in universalitate decat pe poarta ta proprie. Am crezut in dreptul de a trai al valorilor autohtone, ca o completare a principiului de universalitate. Am zis ca a oprima si a suprima o manifestare de parti­cularism local sufletesc inseamna a fura din marele tezaur al universalitatii. De aceea, pe opresorii care stranguleaza popoarele ii socotesc un fel de talhari ai umanitatii. De aceea, eu, recunoscand un specific national in mod natural, am sustinut ca traditia trebuie sa fie osatura unui popor.

De multe ori, arta e un sanatoriu in care se vindeca ranile pe care ni le-a dat viata…

Sunt multi care ajunsi la un varf de munte au ameteli si cad; iertati-i pe parveniti.

Viata unui om nu trebuie judecata dupa avanturile cu care a pornit la drum, ci dupa obstacolele pe care societatea le-a pus de-a curmezisul gandurilor lui.

O pasiune e primejdioasa numai pana in clipa cand se lasa prinsa in catusele artei. Din acest moment, ea e o fiara domesticita pe care o supunem si o chinuim.

Ce ciudata impartire pe roluri: in viata, veselia vorbeste, suferinta tace – in arta e invers. Suferinta striga, veselia aproape nu are cuvant.

Un patrimoniu literar si artistic este suprema avutie a unui neam.

Omul care incearca sa cucereasca dragostea cuiva prin fapte bune, ajunge sa faca experienta amara a ingratitudinii.

Nevoia ne invata repede sa pretuim si lucrurile cele mai umile.