In stare naturala, omul e lup fata de om. (Homo homini lupus)
Thomas Hobbes
Hobbes considera că starea naturala este o stare de război a tuturor împotriva tuturor. Pentru că oamenii au aceleași nevoi de satisfacut, in timp ce bunurile materiale sunt limitate, pentru că fiecare poate pretinde o superioritate asupra altora, se vor naste în mod necesar conflicte sângeroase, care ar putea pune specia umana in pericol. De aceea, intrarea în societate apare ca fiind necesară.
Ganditori precum Thomas Hobbes, John Locke, J.-J. Rousseau au imaginat o stare naturala în care oamenii traiau într-adevar astfel, fara a-si reglementa reciproc comportamentele. Asa cum spunea Hobbes, în acea stare a naturii fiecare se afla într-un razboi continuu cu toti ceilalti (bellum omnium contra omnes): urmându-si propriile interese, oamenii nu tineau în nici un fel seama de interesele celorlalti, omul era lup fata de om (homo homini lupus).
In acea stare, individul se simtea în nesiguranta; viata si bunurile îi erau amenintate. De aceea, oamenii au consimtit, desi cu pretul renuntarii la unele din drepturile lor, sa formeze o comunitate care sa-i apere de invazia strainilor ori de nedreptãtile unuia împotriva altuia. Oamenii au acceptat un fel de pact ori contract social, de felul: renunt la dreptul meu de a ma conduce singur si autorizez pe acest om sau grup de oameni sa asigure drepturi si obligatii pentru toti, cu conditia ca fiecare alt om sa faca la fel. Astfel a luat nastere statul.
© CCC
Atata vreme cat firea omului nu se schimba, nici o invatatura nu poate face lumea mai buna.
Valoarea morala a omului este in raport cu facultatea de a iubi. Zadarnice sunt toate celelalte in afara de iubire.
Omul, între două neanturi, este doar o zi de nefericire.
(Poezii postume)
© CCC
Oamenii se aseamănă cu norii: apar și dispar fără să lase nicio urmă. Doar arareori, câte unul din ei, se preschimbă în ploaie, în ceva folositor. Scriitorul, din acest punct de vedere, e o ploaie benefică... Să planteze suflet acolo unde el nu există – iată adevărata menire a unui scriitor.
Omul este o frânghie întinsă între animal şi supraom, o frânghie deasupra unei prăpăstii.
(Așa grăit-a Zarathustra, 1883-1885)
Mai invatati, mai puternici, oamenii sunt astazi mai nefericiti ca oricand.
(Ceea ce cred)
© CCC
Omul este cea mai nebună specie. Se închină unui Dumnezeu invizibil şi distruge o Natură vizibilă. Neştiind că această Natură pe care o distruge este acel Dumnezeu la care se închină.
© CCC
Omul este o fereastra prin care trebuie privita lumea.
Omul este măsura tuturor lucrurilor: a lucrurilor care sunt, asa cum sunt, şi a lucrurilor care nu sunt, asa cum nu sunt.
Omul e o taina, viata lui, un vis.
Este o veche idee faptul ca gandirea deosebeste pe om de animal. Sa ramanem la ea. Tot ceea ce omul are mai nobil decat animalul, o are prin gandire. Tot ceea ce este omenesc, este astfel numai in masura in care, in el, gandirea este activa... ratiunea stapaneste lumea.
Omul sa traiasca facandu-si prezentul cat mai placut, caci ziua de maine se apropie necunoscuta.
Daca intalnesti un om de valoare, incearca sa fii ca el. Daca intalnesti un om mediocru, cauta-i defectele in tine insuti.
© CCC
Un om este o metoda, un aranjament progresiv, un principiu selectiv, care isi culege preferintele pe oriunde merge.