Citate de Homer

Nu te încrede în optimismul tău și dă-ți seama că nu suntem în această lume pentru a lupta împotriva tuturor. © CCC

Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele braţe slute care să lupte nu mai vor. Cât inima în piept îţi cântă ce înseamnă-n luptă-un braţ răpus? Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă când te ridici cu-n steag, mai sus? Înfrânt nu eşti atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ţi-s. Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis. (Îndemn la luptă)

Lupta a încetat, din lipsă de combatanți. (Cidul)

A trebuit să fiu extrem de puternică pentru a lupta cu Dl. Hitchcock. Era atât de insistent și obsesiv, dar eu eram o tânără extrem de puternică și nu avea cum să mă învingă. © CCC

De luptă se feresc doar lașii. (Iliada)

Celui ce nu e bun platnic i se dau garanţii îndoielnice. (Odiseea)

Cel care lupta poate pierde, cel care nu lupta a pierdut deja.

Nu e bine să ai prea mulţi comandanți; unul singur trebuie să conducă, unul singur trebuie să fie rege. (Iliada)

Frumuseţe, minte, vorbire aleasă; zeii nu dăruiesc aceluiaşi om toate harurile, o ştim prea bine. (Odiseea)

Spicul se recunoaşte după pai. (Odiseea)

Lupt corect și cu bună credință. © CCC

Lupta impotriva ignorantei se castiga in fiecare zi si, in cele din urma, ea deschide perspective nebanuite. © CCC

Să lăsăm trecutul să fie trecut. (Iliada)

Nu e cu putinta ca cineva sa se priceapa la toate.

Nu voi sta deoparte văzând cum dispari ca și cum n-ai fi existat niciodată. Voi lupta pentru tine. Întotdeauna voi lupta pentru tine. © CCC

Eu sunt cate putin din tot ce am intalnit.

Între oameni şi lei nu există cale de înţelegere dreaptă, oile și lupii nu au aceleaşi simțăminte; ei urzesc tot timpul moartea, unii altora. (Iliada)

Fie pomana cât de mică, bucuria e mare! (Odiseea)

Dezaprob atât excesul de amabilitate, cât şi excesul de răceală al unei gazde. Ce i se cuvine musafirului? O primire binevoitoare, dacă rămâne, despărţirea, dacă dorește să plece. (Odiseea)

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri, pentru cântecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tapșane o claie de zări şi-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane şi zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Şi ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane, pe toate ce slobode-ţi ies inainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii! Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane! Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! (Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!)