Dacă Belşugul, văzând, egal s-ar da pe sine-n parte,
Nimeni la voi nici ştiinţe n-ar mai practica, nici arte.
Or, astea două duse, cine-ar mai vrea fierar
Să fie, să navigheze, să coasă, s-ajungă el rotar,
Pantofi să facă, ori cărămizi, să tăbăcească piei,
Să spele, să are glia, să secere rodul Demetrei,
De cu putinţ-ar fi a trăi de nimic sinchisit?
(Belșugul)
De bine, raul nu e despartit niciodata, ci sunt amestecate asa cum trebuie.
Ferice de omul care stie ale lumii taine.
Al doilea gand este mai intelept.
Fiecare zi ne invata ceva nou.
Iubirea de sine trece pentru toata lumea inaintea iubirii aproapelui.
Nu are aceeasi putere cuvantul celor ce sunt fara glorie si al celor ce o au.
Din cei pe care soarta ii rasfata, nu socotiti pe nimeni fericit mai inainte de a sti cum va muri.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.