Citate de Claude A. Helvétius

Ar fi un subiect curios de cercetare şi studiere acela de a stabili dacă ura şi iubirea nu sunt în fond unul şi acelaşi lucru. Fiecare din ele, în cea mai dezvoltată formă a lor, presupune un grad ridicat de intimitate şi de cunoaştere a inimii; fiecare face pe un individ să depindă de alt individ în hrana lui sufletească sau spirituală. Atât cel ce iubeşte cu pasiune, cât şi cel ce urăşte nu mai puţin pătimaş se simt deopotrivă de pierduţi şi părăsiţi când obiectul pasiunii lor dispare. Din punct de vedere filosofic deci, cele două pasiuni par esenţial identice, cu singura deosebire că, din întâmplare, una ne apare scăldată într-o strălucire cerească, iar cealaltă într-o lumină sumbră şi sinistră. (Litera stacojie)

Ura este un sentiment cu atat mai durabil ca dragostea, cu cat primul se intareste prin necontenita repetare a manifestarilor, pe cand ultimul slabeste prin aceasta.

Stim sa uram, dar nu stim sa iubim. © CCC

Experienta invata popoarele ca geniul, lumina si cunostintele sunt adevaratele puteri ale prosperitatii, ale virtutilor lor.

Cu sentimentele oamenilor se petrece acelasi lucru ca si cu ideile lor: daca nu concepem la altii decat idei similare cu ale noastre, nu putem sa fim impresionati de­cat de pasiunile care ne afecteaza pe noi insine in gradul cel mai inalt.

Veacurile de libertate, care produc oameni mari si pasiuni mari, sunt totodata singurele in care popoarele admira cu adevarat sentimentele nobile si curajoase.

Odi profanum vulgus. (Horațiu, „Ode”, III, 1, 4) Urăsc mulțimea ignorantă. Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu. Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine. Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei. © CCC

Ura, cateodata, nu e decat iubire stangace, in nestire; in orice caz, e mai buna ucenicie decat nepasarea.

Uram oamenii asupra carora nu avem nici o influenta, caci indiferenta lor constituie lovitura cea mai dureroasa care poate fi adusa orgoliului omenesc.

Este mai cinstit să urăști pe față decât să-ți ascunzi gândul sub un chip înșelător.

Şi te urăsc că-mi eşti atât de dragă. (De profundis)

Ferme acerrima proximorum odia. Cea mai patimasa este ura impotriva celor mai apropiati. (Tacitus, Historia)

Stiintele si artele isi datoreaza descoperirile lor pasiunilor si tot pasiunilor isi datoreaza viciile si majoritatea nenorocirilor sale.

Pana-ntr-atat sa iubesti ca si cum soarta te va obliga sa si urasti si, de asemenea, sa urasti ca si cum, dupa aceea, poate vei iubi.

Daca ajungem sa uram fiinta iubita, astfel incat iubirea sa fie complet distrusa, vom simti pentru ea, din motive egale, o ura mai mare decat daca nu am fi iubit-o vreodata, si cu atat mai mare cu cat iubirea noastra a fost mai mare. (Etica) © CCC

Pe cel de care ma tem il urasc. Si fiecare doreste sa piara cel pe care il uraste.

Oricat de mult te-ar uri ceilalti, n-au cum sa te loveasca daca tu nu ii urasti deloc.

Incetam de a fi pasionati de un lucru atunci cand placerea pe care speram sa o avem de pe urma lui nu mai este egala cu efortul necesar pentru a o dobandi.

Principiul cel mai fecund in calamitatile publice este ignoranta. De perfectiunea legilor depinde virtutea cetatenilor, iar perfectiunea legilor depinde de progresele omenesti. Pentru a fi cinstit trebuie sa fii luminat.

Ura, la cel slab, este fiica fricii. (Arcașul verde) © CCC