Citate despre Aversiune

Singurătatea este locul de joacă al diavolului.

Tot ceea ce e valoros este, într-un anumit fel, și subiectiv.

Aversiunile mele sunt prostia, opresiunea, crima, cruzimea, muzica lentă.

Iată acum un prim exemplu al modului propriu lui Cehov pentru evocarea unei atmosfere din câteva detalii concise ale naturii: Marea era într-o nuanță caldă, purpurie, cu o dâră aurie a lunii. (Literaturi, 1941-1958) © CCC

Din cauza depărtării Rusiei și pentru că nostalgia rămâne întreaga viață o companie înnebunitoare căreia învățăm să-i suportam extravaganțele consternante în public, nu mă simt deloc stânjenit să mărturisesc caracterul sentimental al legăturii cu primul meu roman.

Reînvia treptat această lume de dragul unei femei, căreia nu îndrăznea încă să-i facă loc acolo, până ce nu avea să fie gata cu totul. Dar chipul ei, prezența ei, umbra amintirii ei cereau ca, în sfârșit, să o reînvie și pe ea – și înadins îi îndepărta chipul, fiindcă dorea să se apropie de el treptat, pas cu pas, exact ca atunci, cu nouă ani în urmă... (Mașenka)

Majoritatea păpădiilor s-au schimbat din sori în luni. © CCC

Tendința bine cunoscută a debutantului de a-și exhiba viața intimă, instalându-se în primul său roman sau introducând în el un locțiitor al său, ține mai puțin de atracția pentru o temă deja găsită decât de ușurarea pe care o produce desprinderea de sine, înainte de a trece la un subiect ceva mai ambițios. Aceasta este una dintre acele foarte rare reguli generale la care m-am supus.

Nu am văzut niciodată o minte mai nebună, mai lucidă și mai echilibrată decât a mea.