Reînvia treptat această lume de dragul unei femei, căreia nu îndrăznea încă să-i facă loc acolo, până ce nu avea să fie gata cu totul. Dar chipul ei, prezența ei, umbra amintirii ei cereau ca, în sfârșit, să o reînvie și pe ea – și înadins îi îndepărta chipul, fiindcă dorea să se apropie de el treptat, pas cu pas, exact ca atunci, cu nouă ani în urmă...
(Mașenka)
Chiar lângă Paris, la picioarele voastre, drumeților, această rozetă delicată este tânăra păpădie, iar această perlă din centrul ei este viitoarea sa floare.
(Anotimpuri frumoase)
© CCC
Singurătatea este locul de joacă al diavolului.
Păpădie. În vârful unei torțe, o sferă de semințe albe pe care vântul o smulge și o poartă. Un fel de balon de săpun de pajiște care pare să fi fost suflat de pământ.
(Lucruri văzute)
© CCC
Din cauza depărtării Rusiei și pentru că nostalgia rămâne întreaga viață o companie înnebunitoare căreia învățăm să-i suportam extravaganțele consternante în public, nu mă simt deloc stânjenit să mărturisesc caracterul sentimental al legăturii cu primul meu roman.
Tot ceea ce e valoros este, într-un anumit fel, și subiectiv.
Aversiunile mele sunt prostia, opresiunea, crima, cruzimea, muzica lentă.
O floare comună, o buruiană pe care nimeni nu o vede, da. Dar pentru noi, un lucru nobil, păpădia.
(Vin de păpădie)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.