Munca ii e prielnica omului. Il scoate din propria-i viata, ii intoarce privirile de la sine, il impiedica sa-l cerceteze pe acel altul care-i el si care-i face ingrozitoare singuratatea. E un leac al eticii si al esteticii. Munca mai are nepretuitul dar de a ne mangaia desertaciunea, de a amagi neputinta si de a ne insufla speranta intr-o intamplare fericita. Ne inchipuim ca prin ea ne inraurim soarta. Pentru ca nu pricepem legaturile firesti, care ne inlantuie propria sfortare de mecanica universala, ni se pare ca sfortarea aceasta e indreptata spre al nostru folos, impotriva restului. Munca ne da iluzia vointei, a fortei si a independentei. Ne indumnezeieste in ochii proprii. Face din noi, sub propria-ne privire, eroi, genii, demoni, demiurgi, zei, Dumnezeu.
Nu ajunge sa-ti traiesti viata, trebuie s-o si castigi.
Ajungi într-un punct în care nu mai lucrezi pentru bani.
© CCC
Munca este una din conditiile fericirii. Lenesul poate sa nu vada in ea decat o pedeapsa: dar omul intelept va vedea o binecuvantare.
Ma simt fericit ori de cate ori reusesc sa ma ridic deasupra unui obstacol.
Bucuria este copilul ocupatiei.