Într-o bună zi, ai să-nţelegi, că omul cel mai iubit reprezintă superlativul absolut al unei vieţi. Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi-o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Nu-ţi poţi închipui cum se şterg din tine senzaţiile... E de necrezut cum uită trupul.
Sunt atât de puţini oameni care te-ascultă cu-adevărat şi nu se simt îndreptăţiţi s-azvârle-n tine cu piatra.
Dacă vrei, cât de cât, să fii drept cu altul, pune-te-n locul lui.
Nimic nu este mai greu de demonstrat decât ceea ce n-ai făcut.
Fiecare se ştie pe sine. Restul - presupuneri, mai subtile, mai puţin subtile. Cînd o să renunţăm la aroganţa de-a ne pretinde atotştiutori asupra semenului nostru?...
Cea mai valoroasa calitate umana este bunatatea. Asta nu se poate simula. Nici desteptaciunea nu se poate simula. Dar, dupa o viata de om, am ajuns la concluzia ca nimic nu valoreaza cat bunatatea.
Nu uit nimic și pe nimeni. Iar cine a însemnat ceva în viața mea, un ceas măcar... nu mai are nici o șansă să-l uit.
Mi se pare mult mai important să ai o relație stabilă cu un om de care te leagă niște principii, niște sentimente și niște amintiri decât să te lansezi într-o pasiune care ține și ea cât ține și după aceea trece, și să ai regretul că ai renunțat la ceva ce reprezenta o stabilitate în viața ta, pentru un lucru trecător.
Discreţia… o calitate majoră a unui om şi-o obligaţie socială între persoane civilizate.
Sunt momente-n viaţă când te miri cum de nu mori.
Moda vine şi trece fără urme de neşters. De neşters este incultura, dispreţul pentru gramatică, pentru istorie, pentru limbă, pentru dicţionare; este pauperizarea intelectuală
Iertarea nu schimbă şi nu şterge faptele. Cred că oamenii fac o confuzie: iau acceptarea drept iertare.
Viata se adapteaza mediilor in care imprejurarile o plaseaza.
(Filosofia lui Georges Courteline)
© CCC
În lume, numai vârstele omului se schimbă, restul se fardează.
Cum s-ar putea acomoda cu lumea cotidiană un om care a făcut, cândva, un salt în Paradis?
(Marele Meaulnes / Cărarea pierdută)
Să te bucuri cât de puţin e-o mare binecuvântare de la Dumnezeu: este contraponderea dezamăgirii.
Eu pot să număr pe degete prietenii pe care-i am, dar cu ei vorbesc ca şi cum aş vorbi cu mine. Iar cu lumea, în general, ce rost are să stai de vorbă dacă nu spui ce gândeşti?
Mai întâi trebuie să te pui în locul altuia şi după aceea să-l judeci.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.