Citate de Ileana Vulpescu

Cine-ncepe să-nţeleagă mecanismele sociale nu mai e copil.

Mai întâi, trebuie să te pui în locul altuia şi după aceea să-l judeci.

E multă lume care spune “eu aşa ceva n-aş putea face”, când i se relatează anumite situaţii în care te poate pune viaţa.

E greu oricui să-nfrunte bănuiala şi rezerva celor pe care nu-i poate ocoli.

Când începe să-ţi fie teamă de semeni şi când trebuie să-ţi cântărești fiecare cuvânt – fiindcă marea primejdie o reprezintă cuvintele, primejdie mai mare şi decât faptele – chiar dacă eşti tânăr, bucuria vieţii – dacă există – se-ntunecă.

Când vezi cât de adaptabil este omul, cât de cameleonic la bine şi la rău, oscilezi între două atitudini: să rămâi mut de admiraţie sau mut de groază în faţa acestei lipse de limite.

În fruntea bucatelor nu te pot împinge decât orgoliul şi datul din coate.

Omul e adaptabil ca microbii şi ca viruşii, iar memoria lui este ca lichidul care ia forma vasului în care-l torni.

Răul e scris pe aramă, binele – pe nisip.

Uite-aşa ţi se face dor de moarte. Ca să nu mai vezi, să nu mai auzi.