Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate de Mihail Codreanu

Căci, floare de n-ar trece, n-ar fi rod

Şi rodul de n-ar trece, n-ar fi floare…

(Într-un miez de noapte)

A fost un trubadur odinioară

Ce s-a-ndrăgit de-o castelană; dar

Închisă-n turnul ei de fildeș rar,

Frumoasa lui zăcea ca o comoară.

 

Atunci și-a-ntrupat într-o vioară

Întregul sufletului său amar

Și l-a trimis iubitei sale-n dar,

Lăsându-se de dragul ei să moară.

 

Te-ascult cântând un tainic menuet…

Și-mi pare că fantasticul poet

Și-a-ncredințat vioarei tale rana;

 

Te-ascult cântând cu gândul în trecut

Și-mi pare că suspină castelana

De dorul trubadurului pierdut.

(Unei violoniste)

Ridică-ncet lăsatele perdele

Cu mâna ta ușor înfiorată

Și din misterul umbrei încadrată,

Răsari în spumă albă de dantele.

 

E-un cer albastru ca de peruzele

Și-n noaptea de luceferi presurată,

Mireasma fânului cosit îmbată

Ca un narcotic visurile mele.

 

De-ai ști ce tristă-i fără tine Luna,

Tu ai veni la geam întotdeauna

Să-ți scalde păru-n blondele ei raze…

 

Și-n ochii tăi, haotica pribeagă,

Cu străluciri de tainice topaze,

Ar îngropa comoara ei întreagă…

(Sonata lunii)

A mai trecut o zi din viaţa mea

Şi-acuma-n miez de noapte-i plâng sfârşitul;

Dar îmi trimite vorbă Preaslăvitul:

“Cu ce te-ai fi ales, de nu trecea?

 

În vreme clipa dacă-ncremenea,

Ţi-ar fi rămas în noapte răsăritul…

Şi-n volbură ţi-ar fi rămas zenitul…

Şi slava ta-n gheenă rămânea…

 

Când trecerea e singura tărie,

A veşniciei nestatornicie

N-o tângui cu plânsul tău nerod;

 

Ci-ncântă-te că-i clipa trecătoare,

Căci, floare de n-ar trece, n-ar fi rod

Şi rodul de n-ar trece, n-ar fi floare”…

(Într-un miez de noapte)

Privirea ta e trandafir în floare…

Și fruntea, crin, și zâmbetele, miere…

Și trupul, val, și mersul, adiere…

Și glasul, cântec de privighetoare!

 

Tu ești a vieții mele sărbătoare

Și-a bietului meu suflet reînviere-

Căci mă renaști cu alba mângâiere

Din grațiile tale-ncântătoare.

 

Dar de-aș atinge scumpa ta ființă

Cu cea mai mică umbră de dorință,

Aș profana iubirea mea curată,

 

Căci mi-aș mușca pe-a tale buze, visul

Și-n sărutarea mea necumpătată

Ca-ntâiul om, mi-aș pierde paradisul…

(Mi-aș pierde paradisul)

Viata trebuie inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

Cine-si cugeta prea mult sentimentele, sfarseste prin a-si sentimentaliza cugetarile.

Pazeste-te de amicii care-ti jura ca te iubesc pe tine mai mult decat se iubesc pe dansii.

Amorul e ca o morfina: trebuie sa-i crestem doza ca sa incercam senzatii tari.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.