A fost un trubadur odinioară

Ce s-a-ndrăgit de-o castelană; dar

Închisă-n turnul ei de fildeș rar,

Frumoasa lui zăcea ca o comoară.

 

Atunci și-a-ntrupat într-o vioară

Întregul sufletului său amar

Și l-a trimis iubitei sale-n dar,

Lăsându-se de dragul ei să moară.

 

Te-ascult cântând un tainic menuet…

Și-mi pare că fantasticul poet

Și-a-ncredințat vioarei tale rana;

 

Te-ascult cântând cu gândul în trecut

Și-mi pare că suspină castelana

De dorul trubadurului pierdut.

(Unei violoniste)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.