E trist ca nimeni să te ştie,
Dar şi mai trist să-ţi zici mereu
Că te-a pătruns nimicnicie
Deşi ai fost ca Dumnezeu.
Unde sunteţi, iubiri deşarte,
Ochi mari ce nu-i mai pot uita?
O, fugi departe, fugi departe,
La ce mă-ngâni cu faţa ta?
În viaţa lumii acestie,
Ce-i fără capăt şi-nceput,
În toată neagra veșnicie
O clipă numai te-am avut.
De-atunci te chem din întuneric
Şi amintirea ta dezmierd
Până ce răsari… un vis himeric,
Abia răsari… şi iar te pierd.
Ca la un zvon ce lin adie
Urechea țin, mereu ascult…
Tot mai puţină armonie…
Pustiu din ce în ce mai mult.
Şi din comoara-mi de suspine,
Cu amintiri, cu dor îmbrac
Acest amor bogat în chinuri
Şi-n mângâieri, de tot sărac.
(E trist ca nimeni să te ştie)
Numai dorul poate masura exact intensitatea, adancimea, intinderea dragostei.
Fulgerul dragostei lasă hainele neatinse şi inima făcută scrum.
Proverb spaniol
© CCC
Îmbufnarea în dragoste este ca sarea; nu trebuie să fie prea multă.
Proverb sanscrit
© CCC
Harul noutății este pentru iubire ceea ce este floarea pentru fructe; îi dă o strălucire care se destramă repede și nu se mai întoarce niciodată.
Dragostea vrea sa iasa din sine si sa se confunde cu victima sa, asemenea invingatorului cu invinsul, dar pastrandu-si totusi privilegiile de cuceritor.
Să-mi pară rău? Să-mi pară rău că-n viaţa asta, făcută-n mare parte din rutină, mi-a fost dat să trăiesc ceva adevărat şi-atât de frumos? Dacă mâine aş lua viaţa de la capăt şi cineva m-ar pune să aleg, înfăţişându-mi de la început şi suferinţa cu care-aş plăti bucuria, eu tot te-aş alege!
Iubirea este un remarcabil falsificator de bani, care mereu transformă nu doar mărunţişul în aur, ci, de multe ori, şi aurul în aramă.
Poate fi ceva mai important decat iubirea? Doar aceasta poate infrunta praful desertaciunii.
Doar te-am văzut și-ndată m-am și aprins la față
Cătând o cunoștință-n privirile-ți străine;
Împuprurarea ta s-a și răsfrânt în mine
Ca roza care pieptu-și deschide-n dimineață.
Doar ai cântat - și plânsul un văl mi-a pus privirii
Căci inima-mi fusese de glasul tău mișcată;
Mi se părea că îngerii l-au chemat, să bată
Pe-al cerului cadran, secunda mântuirii.
Iubito! Ochii tăi, deschis să recunoscă
De-am să te mișc vreodată cu vorba sau privirea;
Nu-mi pasă: oameni, soartă, de-au să se-mpotrivească,
Nici de-mi va fi iubirea doar un himeric vis
Și dacă mâna-ți altuia au s-o dăruiască,
Să recunoști că mie mi-e sufletul tău scris.
(Laurei)
(Traducere de Miron Radu Paraschivescu)
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Și totuși tu-mi șoptești: "Mi-așa de dor de tine!"
(Dorul)
Dragostea e ca spinul: nu-l simti cand intra, dar te doare cand il smulgi cu sila.
Nu iubim cu adevarat decat atunci cand iubim fara motive.
Sa iubim nebuneste tot ce straluceste pe acest pamant, fiindca alta viata nu ne este cunoscuta.
Iubirea adevarata te face totdeauna mai bun, oricare ar fi femeia care o inspira.
O mare aversiune in prezent este adesea singurul semn al unei mari iubiri din trecut.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.