Nu frumosul, o nascocire omeneasca, intereseaza in arta, ci pulsatia vietii. Cand ai reusit sa incluzi in cuvinte cateva clipe din viata adevarata, ai savarsit o opera mai pretioasa decat toate frazele din lume.
A infatisa in chip crud adevarul comun este aptitudinea artistului muncitor; a face mai bine decat a facut natura insasi si a o infrumuseta, imitand-o, este arta rezervata geniului.
Nu ratiunea apreciaza operele literare, ci o stare particulara a sensibilitatii care se numeste gust.
Frumosul artistc fiind un produs al spatiului liber, este mai semnificativ decat frumosul natural si se poate zice ca Dumnezeu e mai onorat de ceea ce face spiritul uman, decat zamislirile naturii.
De multe ori, arta e un sanatoriu in care se vindeca ranile pe care ni le-a dat viata…
Ce ciudata impartire pe roluri: in viata, veselia vorbeste, suferinta tace – in arta e invers. Suferinta striga, veselia aproape nu are cuvant.
Cei din jurul lui nu pot aprecia indeajuns pe artist. Ca sa vezi un varf de munte, se cere perspectiva departarii.