Lumea e mare, dar noi suntem şi mai mari, dacă ne credem în stare s-o cucerim!
In efortul pe care il intreprindem pentru a intelege lumea, semanam oarecum unui om care incearca sa inteleaga mecanismul unui ceas inchis.
Lumea-i ca o pirogă care, rotindu-se şi rotindu-se, a uitat dacă vântul voia să râdă sau să plângă…
(Spre a serba o copilărie)
Lumea ar fi putut sa fie simpla, ca cerul si marea… Numai bucuria omului e otravita de gandul ca nu e vesnic.
Lumea e o scena nepasatoare si nesimtitoare pe care vietile pasesc tantos sau se furiseaza si se aduna prin ungherele-i intortocheate.
Imaginează-ţi ce plictisitoare ar fi viaţa dacă toţi am fi la fel. Ideea mea despre o lume perfectă este aceea în care apreciem diferenţele dintre noi: scund, înalt; democrat, republican; albi sau negri – o lume în care toţi suntem egali, dar cu siguranţă nu suntem la fel.
Lumea se misca atat de repede astazi incat cel care spune ca un lucru nu poate fi facut este in general intrerupt de cineva care face acel lucru.