Prolog
Calea-i pieptișă. Eu urc ne-ncetat.
Seara-i sublimă. În poartă îți bat.
Bat – dar, distantă, tu nici nu tresari
Și peste tot nestemate presari.
Cine-a dat foc? Oare cine-a-ndrăznit?
Turnu-i de Însăși Regina zidit.
Orice căluț de pe brâul sculptat
Scapără flăcări, ca fermecat.
Sus se avântă cupola,-n azur,
Joacă-n ferestre văpaia din jur.
Dangăt de clopot. Veșmântu-asfințit
De primăvară-i acum aurit.
Tu m-așteptai ca să vin la apus?
Poarta-i deschis-o? Focul l-ai pus?
(Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”, 28 decembrie 1903)
(Traducere de Emil Iordache)
Maturitatea este cea mai frumoasă dintre toate vârstele. Eşti destul de bătrân pentru a-ţi recunoaşte greşelile şi încă destul de tânăr pentru a mai face altele.
© CCC
M-am născut pe 11 noiembrie 1918 la ora 23:15, în satul în care locuiesc și unde voi muri.
Mama îmi spunea adesea: „Am așteptat până noaptea să te nasc…”
Și adăuga, făcând cu ochiul din spatele ochelarilor:
„Habar n-avem să venim pe lume pe 11 noiembrie 1918: te-am născut în durere și în indiferență generală!”
(Jurnalul unui curios de la țară)
© CCC
Cardinalul Richelieu a murit în 1642, spre sfârșitul vieții sale.
(Parizianul eliberat)
© CCC
Pot face multe, pot face totul pentru un bărbat care îmi va fi prieten. Pot să-i dau putere; pot să-i dau bogăție. Pot să-i dau reputație – puterea, bogăția, reputația care îi revin unui om care vorbește cu un milion de oameni pe zi în coloanele unui mare ziar.
© CCC
Duminică: paradisul pentru medici! Pe terenul de golf, la malul mării, cu iubita sau soția lor, la biserică sau pe iaht… Medicii, pretutindeni, categoric nu mai sunt în rolul de medici.
(Naratorul)
© CCC
Mi-am văzut viața ramificându-se în fața mea ca smochinul verde din poveste. Din vârful fiecărei ramuri, ca o smochină violet, dolofană, un viitor minunat îmi făcea semn și îmi făcea cu ochiul. O smochină era un soț și o casă fericită cu copii, o altă smochină era un poet celebru și o altă smochină era un profesor strălucit, iar o altă smochină era Ee Gee, uimitorul editor, iar o altă smochină era Europa și Africa și America de Sud și o altă smochină era Constantin și Socrate și Attila și un grup de alte smochine erau îndrăgostiți cu nume ciudate și profesii neobișnuite, iar o altă smochină era o campioană olimpică a echipajului, iar dincolo și deasupra acestor smochine erau mult mai multe smochine pe care nu le-am putut desluși. M-am văzut stând la picioarele acestui smochin, murind de foame, doar pentru că nu mă puteam hotărî pe care dintre smochine aș alege-o. Mi-am dorit pe fiecare dintre ele, dar a o alege pe una însemna să le pierd pe restul și, în timp ce stăteam acolo, neputând să mă hotăresc, smochinele au început să se încrețească și să se înnegrească și, una câte una, au căzut pe pământ la picioarele mele.
(Clopotul de sticlă)
© CCC