Nevoile si pasiunile noastre – al caror abuz, ce-i drept, face atata rau – au insufletit si infrumusetat natura.
Pasiunile sunt vanturile care umfla panzele corabiei; uneori o scufunda, dar fara de ele corabia n-ar putea merge.
Unele pasiuni se nasc numai din cauza fricii de gol, de pustiu, si pasiunile acestea sunt cele mai violente.
Fiecare dintre noi are patimile lui…dar sunt unii care au patimi si altii pe care patimile au pus stapanire.
Bucuria de a trai o da contrastul, jocul de umbra si lumina, de linie dreapta si franta, bucurie care se afirma strident ca un triumf peste durerea invinsa. Ce voluptate poate sa mai existe acolo unde nu e relief, deosebire, unde totul se anihileaza printr-un etern ritm de compensatie?
Nu e semn bun pentru nici o activitate daca la inceput exista dorinta arzatoare de a reusi – emulatie, mandrie, ambitie etc. Trebuie sa incepi prin a iubi tehnica fiecarei activitati pentru ea insasi, asa cum iubesti viata pentru viata. Numai aceasta e adevarata vocatie si marturie a unei reusite serioase. Trebuie, asadar, sa iubesti o activitate ca si cum n-ar mai fi nici o alta pe lume, pentru ea insasi.