Nu era vorba să fie un făt-frumos, nu ăsta era idealul ei, care să-i pună o iubire cum n-a mai fost la picioare, mai bine un bărbat adevărat cu o faţă liniştită, un om liniştit care ştie ce vrea, care nu şi-a găsit încă femeia ideală, poate cu părul uşor suflat cu argint, şi care avea s-o înţeleagă, s-o cuprindă în braţele lui ocrotitoare, s-o strivească de trupul lui cu toată puterea firii lui profunde, pasionate şi s-o mîngîie cu un sărut lung, lung. S-ar fi simţit ca în paradis. După un astfel de bărbat jinduieşte ea în amurgul acesta blînd de vară. Din toată inima îşi doreşte ea acum să fie a lui, numai a lui, logodnica şi mireasa lui în bine şi în rău, la bogăţie şi la sărăcie, la boală şi în sănătate pînă cînd moartea ne desparte şi acuma şi totdeauna şi în vecii vecilor.
(Ulise)
Toate întrebările astea-s pur academice, spuse ca un oracol Russell, din umbra lui. Vreau să spun, dacă Hamlet e în realitate Shakespeare, sau Iacob întaiul, sau Essex. Ca şi discuţiile clericilor despre istoricitatea lui Isus. Arta trebuie să ne reveleze nouă idei, esențe spirituale fără formă. Întrebarea suprema în ce priveşte o operă de artă este din cat de adancă viaţă izvorăşte. Pictura lui Gustave Moreau este pictura ideilor. Poezia cea mai profundă a lui Shelley, cuvintele lui Hamlet, ne aduc mintea în contact cu înţelepciunea veşnică, lumea ideilor lui Platon. Tot restul sunt doar speculaţiile unor învăţăcei, bune pentru învăţăcei.
(Ulise)
Nimeni nu ofera generației sale un serviciu mai mare decat acela care, fie prin arta sa, fie prin existența sa, ii aduce ofranda unei certitudini.
(Noua drama a lui Ibsen)
© CCC
Fiecare viaţă e alcătuită din multe zile, zi după zi. Umblăm prin noi înşine, întîlnind tîlhari, fantome, uriaşi, bătrîni, tineri, soţii, văduve, cumnaţi. Dar întotdeauna întîlnindu-ne pe noi înşine.
(Ulise)
Crezi c-ai scăpat şi te-ntîlneşti tot cu tine. Ocolul cel mai lung e calea cea mai scurtă spre casă.
(Ulise)
Întrebarea suprema în ce priveşte o operă de artă este din cat de adancă viaţă izvorăşte.
(Ulise)
Dacă avea să vadă chemarea aceea magică în ochii lui, nimic n-ar mai fi fost în stare s-o oprească. Iubirea-şi rîde de lacăte. Ea avea să facă marele sacrificiu. Toate strădaniile ei aveau să fie să ajungă să-i împărtăşească gîndurile lui. Mai scumpă decît orice pe lume avea să fie ea pentru el şi avea să-i aurească zilele cu multă, multă fericire.
(Ulise)
Astea-s [pasarile] numai instinct ca pasărea aia care pe vreme de secetă bea apa care ţîşnea din ulcior cînd arunca ea înăuntru pietricele.
(Ulise)
Femeia a adus păcatul pe lume.
(Ulise)
Istoria, spuse Stephen, este un coşmar din care tot încerc să mă trezesc.
(Ulise)
Plăcut trebuie să fie seara. Să nu mai trebuiască să alergi de colo pînă colo. Să stai doar aşa; amurgul liniştit; laşi totul să meargă de la sine. Să uiţi.
(Ulise)
Poate că asta, iubirea care ar fi putut fi, era ceea ce sufla peste chipul ei cu trăsături delicate, uneori o expresie de încordare abia simţită, un înţeles tăinuit, asta poate aprindea în ochii ei frumoşi un dor straniu, dăruindu-i un farmec căruia puţini îi puteau rezista. De ce au oare femeile ochi atît de vrăjitoreşti?
(Ulise)
Orice e scump dacă n-ai nevoie.
(Ulise)
Cum eşti tu acum, aşa am fost noi odinioară.
(Ulise)
© CCC
Ca să înveţi, trebuie să fii umil. Insă viaţa este marele învăţător.
(Ulise)
Multe flori se nasc şi nu-şi lasă roşaţa de nimeni văzută.
(Ulise)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.