Nu vom privi judecatile oamenilor, unele ca fiind absolut bune, altele ca absolut rele, dar vom inclina, de preferinta, catre parerea mai usor de sustinut, ca nimeni nu are perfecta dreptate si ca nimeni nu greseste cu totul…in toate este ceva bun, mascat, mai mult sau mai putin, de parti rele.
Raul tine de nemarginire (infinit sau nelimitat), asa cum presupuneau in reprezentarile lor pitagoreicii, pe cata vreme binele tine de finit.
Unii oameni nu sunt in stare sa conceapa binele, decat atunci cand pacatuiesc contra lui.
Cel mai mare bine si cel mai mare rau este facut oamenilor de catre oameni.
Toate actiunile intregii noastre vieti sunt dictate de parerea normala despre bine si rau; aceasta conduce ratiunea in a face sau a nu face un lucru.
Sa dai crezare unui hain este a-i da mijlocul de a face un rau.
Cea mai nobila intrebare in lume este aceasta: Ce bine pot face eu aici?
Intelepciunea ne invata sa punem raul inaintea binelui.
Nu putem face unei persoane nimic mai rău decât de a ne ocupa în mod exclusiv de ea.
Binele nu poate fi realizat decat prin adevar, dar adevarul nu pretuieste decat prin realizarea binelui.
Binele nu poate fi practicat decat cu conditia de a fi cunoscut, dorit, voit.