Treptat mi s-a descoperit ca linia care desparte binele de rau nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecarui om — si apoi prin toate inimile omenesti. Si chiar si inlauntrul inimilor coplesite de rau, se pastreaza un mic cap de pod al binelui. Si chiar si in cea mai buna dintre toate inimile, ramane nedezradacinat… un coltisor de rau.
Binele e o visare, un proiect mereu amanat și urmarit cu un efort istovitor, o limita pe care n-o atingem niciodata, domnia lui e imposibila. Numai raul poate merge pana la marginile sale si domni absolut.
Raul tine de nemarginire (infinit sau nelimitat), asa cum presupuneau in reprezentarile lor pitagoreicii, pe cata vreme binele tine de finit.
Binele si raul care ni se intampla nu ne ating dupa marimea lor, ci dupa sensibilitatea noastra.
(Maxime)
© CCC
Si binele ti se intoarce pe lumea asta si raul: cand nu te astepti si de la cine nu te astepti.
Eu sunt una dintre aceia care gandesc la fel ca Nobel, că omenirea va atrage mai mult bine decât rău din noile descoperiri.
© CCC