Citate de Grazia Deledda

Nevoia de unitate este cea mai profunda si mai nobila nevoie a spiritului omenesc.

Dar primul meu succes adevărat a fost Elias Portolú (1903), care a fost tradus mai întâi de Revue des deux mondes, și apoi în toate limbile europene. Am scris foarte mult […]. © CCC

Sa nu-l judecam niciodata pe aproapele nostru, inainte de a-l fi cunoscut.

A sluji patria e jumatate de datorie; a sluji omenirii e cealalta jumatate.

Aveam treisprezece ani și nu știam la cine ar trebui să merg pentru a-mi publica poveștile. Dar am dat peste o revistă de modă. Am luat adresa și am trimis o nuvelă. A fost publicată imediat. Apoi, am scris primul meu roman, Fior di Sardegna (1892) [Floarea Sardiniei], pe care l-am trimis unui editor din Roma. L-a publicat și a avut destul de mult succes. © CCC

Individualitatea in sine, fara nici o legatura cu colectivitatea, fara nici o idee vasta care sa imbratiseze intreaga umanitate, este inerta, conservatoare si potrivnica evolutiei.

În 1900, am făcut prima mea călătorie. A fost la Cagliari, frumoasa capitală a Sardiniei. Acolo l-am întâlnit pe soțul meu. Ulterior, ne-am mutat la Roma, unde locuiesc în prezent. Am scris și câteva poezii care nu au fost adunate într-un volum. © CCC

Adevaratul stimulent al vietii omenesti il constituie bucuria zilei de maine... Omul care-si determina conduita prin perspectiva cea mai apropiata este in acelasi timp si omul cel mai slab. Daca se multumeste numai cu propria sa perspectiva, fie ea chiar si indepartata, el poate sa para puternic, dar nu starneste in noi sentimentul unei personalitati si a valorii ei autentice. Cu cat este mai larg colectivul ale carui perspective coincid cu perspectivele proprii ale omului, cu atat omul este mai frumos si cu atat sta pe o treapta mai inalta.

M-am născut în micul oraș Nuoro din Sardinia în 1871. Tatăl meu era un proprietar de terenuri, destul de înstărit, care își cultiva propriul teren. De asemenea, era un om ospitalier și avea prieteni în toate orașele din jurul lui Nuoro. Când acești prieteni și familiile lor trebuiau să vină la Nuoro pentru afaceri sau pentru sărbători religioase, de obicei stăteau la noi acasă. Astfel am început să cunosc diversele personaje ale romanelor mele. © CCC

Caracterul esential al bunatatii este dezinteresul in a vedea intregul din care omul face parte.

Omul trebuie sa fie incadrat intr-un ansamblu uman… printr-o credinta pozitiva sau printr-o organizare sociala imperioasa.

Am mers doar la școala elementară din Nuoro. După aceasta, am luat lecții private de italiană de la un profesor de școală elementară. Mi-a dat teme despre care să scriu, iar unele dintre ele au ieșit atât de bine încât mi-a spus să le public într-un ziar. © CCC

Daca tu vezi un biet om cazut la pamant, vrei sa-l ridici, nu-i asa? Daca n-ai face-o, ti s-ar parea ca nu esti o fiinta omeneasca, ci un animal fara judecata.

Umanitatea are doi poli: adevarul si frumosul.

Am avut sentimentul unei continuitati a propriei mele vieti. Deoarece simt ca prin ceea ce indeobste se numeste politica, am ramas credincios visului de fericire universala si de crescanda perfectiune umana, care-mi dadea aripi in tineretea mea de elev si sunt recunoscator socialismului de a fi dat o intruchipare frumosului meu vis, de a fi prelungit in insasi realitatea existentei si in asprimea luptei primele emotii pe care mi le-a trezit idealul. Trebuie in primul rand sa dam tuturor fiintelor omenesti posibilitatea de a se dezvolta armonios si intens.