Citate de Eugène Ionesco

Fiecare dintre voi are dreptate, numai ceilalti gresesc. Totdeauna. Cu o conditie: nici unul dintre voi sa nu-si inchipuie ca e celalalt. Nu va incredeti in afirmatiile altora. Repuneti totul in discutie. Fiti voi insiva. Nu ascultati niciun sfat: cu exceptia acestuia.

Nu raspunsul este cel care lumineaza, ci intrebarea.

Experienta se capata prin sarguinta.  

Rataceste orice om, cat timp cu zel se straduieste.

Experiența este o sursă de bogăție infinită pe care trebuie să știi să o domini și să o stăpânești, altfel se poate transforma foarte bine într-un fluviu devastator. (Doamna Parkington) © CCC

Un om are o conceptie despre viata capatata prin expe­rienta proprie si prin experienta acumulata din stiinta.

Fiecare experienta isi are valoarea ei.

Experienta este mama oricarei certitudini.

Radacina convingerilor este experienta.

Calea invataturii e lunga, a exemplelor e scurta si sigura.

Te convingi mai bine, de obicei, prin motivele pe care le-ai gasit singur, decat prin acelea aparute in spiritul altuia.

M-am gandit adesea ca politica este o treaba prea serioasa ca s-o incredintam politicienilor.

Unele lucruri trebuie sa le incerci pentru a le judeca cu dreptate.

A dori sa apartii timpului tau, inseamna sa fii deja depasit. (Note si contranote) © CCC

Raul vine de acolo ca orice autoritate tinde sa devina abuziva.

Comportamentul nostru uman îşi relevă tot ridicolul său; orice întîmplare absolută şi inutilă; orice realitate; orice limbaj, să articuleze; să se dezagrege; să se golească de conţinut, astfel încît totul fiind lipsit de importanţă: ce putem face altceva, decît să rîdem de tot? (Eu şi piesele mele)

Exercitatio artem paravit, ars decorem, non in quaestum tamen aut mercedem: quamvis audacis lasciviae pretium est voluptas spectantium. Experiența le dă pricepere, iar priceperea dă din nou har; profitul sau plățile sunt excluse; oricât de nesăbuită ar fi distracția lor, recompensa ei este plăcerea spectatorilor. (Tacitus, Germania, cap. 24)

Mi-a plăcut totdeauna să mă uit la tablouri, și am făcut critici pentru tablouri, am făcut un studiu la televiziune despre Vermeer și alți pictori olandezi, am un studiu, un eseu critic despre Brâncuși, am prezentat pe Miró și pe alții. Dar nu eram în secretele lor, și nu știam, și nici nu mă gândeam cum să fac ca să le pătrund secretele, dar cum spuneam, adineaori am avut un gust pronunțat pentru pictură, cu atât mai pronunțat pentru pictură pentru că nu am cunoștință muzicală suficientă și muzica, oricât de paradoxal s-ar părea ce zic, e aproape de tăcere, e arta cea mai aproape de tăcere. Și pictura e și mai aproape de tăcere, fiindcă este tăcerea însăși, dar nu totdeauna. De pildă, am fost la Amsterdam într-un muzeu și în sala de jos erau tablouri aproape monocrome, traversate de o linie subțire roșie, sau neagră, în relief. Și n-am priceput. Și când m-am urcat la primul etaj și-am văzut pe Rubens m-am înspăimântat. Ce gălăgie, ce gălăgie nemaipomenită! Deci și pictura poate să fie gălăgioasă. Când m-am dat jos, și-am văzut acei pictori care făceau pictură-tăcere, atunci am înțeles pictura lor și valoarea tăcerii în pictură. Pentru tăcere am ales pictura.

Cat de sterile sunt orice speculatii intelectuale atata vreme cat raman rupte de actiune si de experienta.

Cerul este limita. Nu ai niciodată aceeași experiență de două ori. © CCC