Citate de Mihail Ralea

Onoarea este un amestec natural de respect pentru oameni si pentru sine insusi.

Moralitatea. Atata vreme cat ramane subiectiva, sufleteasca, e vie.

Fiecare dintre noi simte nevoia sa-si teoretizeze slabiciunile.

O idee trecuta in mod indiferent prin mintea noastra, fara sa trezeasca o pozitie a individualitatii, e pierduta pentru noi. In schimb, o alta care ne excita atentia si interesul, din care adoptam ce ne convine, devine proprietatea noastra…O idee nu-ti poate produce adevarata caldura in suflet decat daca ai suferit pentru ea. Cheltuiala morala pe care ai facut-o ca sa o pastrezi iti arata ca o meriti.

Intimitate si familiaritate: nu trebuie confundata intimitatea cu familiaritatea; cea dintai e expresia unei comuniuni respectuoase, cea de-a doua e profanare. Poti ajunge la cea mai adanca intimitate, fara a fi o clipa fa­miliar. Primul gest familiar insa exclude orice intimitate. Intre doi amanti care se iubesc cu adevarat, ale caror suflete si corpuri nu-si gasesc niciun secret, nu poate fi nici o familiaritate. Cu toata contopirea lor desavarsita, exista intre ei acel VOUS moral care nu poate disparea niciodata. Intimitatea mareste dragostea, familiaritatea o ucide.

Actul creator, inventia, e caracteristica vietii.

Complexitatea va constitui structura lumii de maine si va trebui sa ne adaptam la subtilitate ca la o conditie naturala a existentei.

O clasa invinsa, suprimata de pe arena istoriei, tinde sa identifice destinul ei cu pieirea generala a intregii societati.

Nici un om nu are dreptul la respectul celorlalti pentru altfel de bogatii decat cele ale talentelor sale.

Alaturi de realitatea reala exista in fiecare din noi o alta realitate intima, bazata pe aprecieri de valoare - o realitate ideala -, daca se poate spune, in care realitatea exterioara nu patrunde decat costumata in hainele pe care i le pretinde eticheta catorva prejudecati sub care judecam lumea…

S-ar putea spune ca fapta e incoronarea si ultima concluzie a vietii de promisiuni, pe care o traim; ca fapta e mai frumoasa decat gandirea, fiindca presupune sfortare — citeste sacrificiu —, chiar eroism si martiraj. Gan­direa nu angajeaza, deci nu cunoaste suferinta, prin urmare e mai comoda, mai lasa, fiind expusa mai putin. Cu toate acestea, se poate sustine ca actiunea nu ne exprima ... Instrument social, copiat stereotip din mediul in care traim, ea poate servi cauze si gandiri diverse. Pentru ganduri diferite se poate intrebuinta aceeasi actiune saraca si repetata, gandirea insa — fiind intima si individuala — ne exprima. Afara de aceasta, lucrand cu materia, fapta e limitata si chinuita, nu infinita precum conceptia. Nu e nici macar libera, caci pretutindeni e la ordinele ideii.

A avea informatii precise asupra posibilitatilor, aptitudinilor, puterilor noastre proprii inseamna intrucatva a realiza anticul ,,cunoaste-te pe tine insuti”.

Toate popoarele civilizate au respectat femeia.

Ironia e o ura usoara indreptata contra unor oameni pe care ii iei in serios.

De regula, este mai bine sa meriti cinstirea fara sa o capeti decat sa te bucuri de ea fara sa o meriti.

Cea mai mare onoare consta nu in a te folosi de onoruri, ci in a fi considerat vrednic de ele.

Arta nu e decat un mijloc de exprimare a personalitatii. Aceasta din urma e realitatea intreaga a omului, arta numai instrumentul ei de comunicare…Arta nu poate fi separata de complexul general al vietii din care face parte, ea e interdependenta de celelalte functiuni.

Ca sa fii respectat, incepe prin a te respecta tu insuti.

Cu cât sunt mai singură, mai lipsită de prieteni şi de sprijin, cu atât trebuie să mă respect mai mult. (Jane Eyre)

Judecati oamenii in functie de conditiile si mediul care i-au determinat si nu “sub specie aeternitatis”. (Spinoza, Etica: "sub specie aeternitatis", din punctul de vedere al eternitatii, prin prisma eternitatii)