Nu se intampla vreo absurditate, pe care mintea sau intamplarea sa n-o poata indrepta, nici ceva logic, pe care nepriceperea si intamplarea sa nu-l faca sa dea gres.
Nihil tam absurde dici potest, quod non ab aliquo philosopho defendatur.
Nu se poate afirma nimic atat de absurd incat sa nu poata fi combatut de vreun filosof.
Cine plange in fata presupusului neant, care e o abstractie, e tot atat de absurd ca cel care se caina ca s-a nascut.
Currus bovem trahit.
Carul trage boii.
Aquas infundere mari.
A varsa apa in mare.
Ideea stoica de a-ti satisface o nevoie prin suprimarea dorintei echivaleaza cu a-ti taia picioarele cand ai nevoie de pantofi.
Nu invata pestele sa inoate
Ne piscem natare docueris
Nu incerca sa luminezi ziua cu lampa, ca nu va observa nimeni.
Nudum stramen et vacuum triturare.
A treiera paie fara spice.
Ligna in silvam inferre.
A duce lemne in padure.
Acum in meta foeni quaerere.
A cauta acul in carul cu fan.
Absurdul umple lumea.
Poti trai acceptand absurdul, dar nu poti trai in absurd.
Doctor în litere şi-n filozofie “magna cum laude”, şi trebuie să am pe cineva sus ca să pot bate la maşină...?!
A cara apa cu ciurul.
Imbrem in cribrum gerere.
(Plautus, Pseudolus)
Fericirea si absurdul sunt doi copii ai aceluiasi pamant. Ei sunt nedespartiti. Ar fi gresit sa spunem ca fericirea se naste neaparat din descoperirea absurdului. Se intampla la fel de bine ca sentimentul absurdului sa se nasca din fericire...
(Mitul lui Sisif)
© CCC
"Le bonheur et l'absurde sont deux fils de la même terre. Ils sont inséparables. L'erreur serait de dire que le bonheur naît forcément de la découverte absurde. Il arrive aussi bien que le sentiment de l'absurde naisse du bonheur."
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.