Un boier, călare pe-o frumoasă iapă,
Trebuind să treacă într-un loc o apă
Peste-o punte-ngustă – și fiind grăbit,
Și-a chemat argatul și i-a poruncit:
– Ia-mi în spate iapa
Și mi-o trece apa!
– Nu pot, zise omul lăsând nasu-n jos.
– Hm! făcu boierul foarte mânios:
Leneșul la toate
Zice că nu poate...
(Boierul și argatul)
A deghiza sub cuvinte bine alese teoriile cele mai absurde, este adesea suficient pentru a le face sa fie acceptate.
Déguiser sous des mots bien choisis les théories les plus absurdes, suffit souvent à les faire accepter.
(Aphorismes du temps présent)
Omul absurd spune da, si efortul sau nu va inceta niciodata.
Nu se intampla vreo absurditate, pe care mintea sau intamplarea sa n-o poata indrepta, nici ceva logic, pe care nepriceperea si intamplarea sa nu-l faca sa dea gres.
Nimic nu este mai firesc decat absurdul.
Nu invata pestele sa inoate
Ne piscem natare docueris
Absurdul umple lumea.
Currus bovem trahit.
Carul trage boii.
Verberare lapidem.
A biciui piatra.
Lucrurile absurde sunt singurele agreabile, singurele frumoase, singurele care dau har vietii si ne impiedica sa murim de plictiseala.
Absurdul e unul din parametrii conditiei omenesti.
Lucernam adhibere in meridie.
A purta lumanare la amiaza.
A cara apa cu ciurul.
Imbrem in cribrum gerere.
(Plautus, Pseudolus)
Cine plange in fata presupusului neant, care e o abstractie, e tot atat de absurd ca cel care se caina ca s-a nascut.
Absurdul e si el absurd, nu e previzibil - si-n momentul in care te increzi in absurd si hazard dai dovada de o credinta rationala in absurd si hazard, credinta inconsecventa, absurda!