Nu se intampla vreo absurditate, pe care mintea sau intamplarea sa n-o poata indrepta, nici ceva logic, pe care nepriceperea si intamplarea sa nu-l faca sa dea gres.
Cine plange in fata presupusului neant, care e o abstractie, e tot atat de absurd ca cel care se caina ca s-a nascut.
Vara se termină, şi vine toamna, iar cel care ar vrea altfel ar avea mereu maree înaltă şi lună plină în fiecare noapte.
© CCC
Nu poți să fii suspicios față de un copac, să acuzi o pasăre sau o veveriță de subversiune sau să contești ideologia unei violete.
© CCC
Sfârșitul anului nu este nici un sfârșit, nici un început, ci o continuare, cu toată înțelepciunea pe care experiența ne-o poate insufla.
© CCC
Omul absurd spune da, si efortul sau nu va inceta niciodata.
Fericirea si absurdul sunt doi copii ai aceluiasi pamant. Ei sunt nedespartiti. Ar fi gresit sa spunem ca fericirea se naste neaparat din descoperirea absurdului. Se intampla la fel de bine ca sentimentul absurdului sa se nasca din fericire...
(Mitul lui Sisif)
© CCC
"Le bonheur et l'absurde sont deux fils de la même terre. Ils sont inséparables. L'erreur serait de dire que le bonheur naît forcément de la découverte absurde. Il arrive aussi bien que le sentiment de l'absurde naisse du bonheur."
Nu descoperi absurdul fără a fi ispitit să scrii un manual de fericire.
(Mitul lui Sisif)
Verberare lapidem.
A biciui piatra.
Nimic nu este mai firesc decat absurdul.
Lucernam adhibere in meridie.
A purta lumanare la amiaza.
Nihil tam absurde dici potest, quod non ab aliquo philosopho defendatur.
Nu se poate afirma nimic atat de absurd incat sa nu poata fi combatut de vreun filosof.
Ligna in silvam inferre.
A duce lemne in padure.