Citate de Blaise Pascal

Stiintele au doua extremitati care se ating. Prima este pura ignoranta in care se afla toti oamenii la nastere; cealalta, este aceea la care ajung mintile cele mai luminate, care, dupa ce au parcurs tot ceea ce oamenii pot sti, isi dau seama ca nu stiu nimic si se gasesc iar in starea de nestiinta initiala. Dar aceasta este o ignoranta savanta, care-si da seama de ea. Cei ce au iesit din ignoranta naturala si n-au putut ajunge la cealalta au oarecare spoiala din aceasta stiinta suficienta si fac pe invatatii. Acestia tulbura lumea si judeca lucrurile mai rau decat ceilalti. Poporul si invatatii alcatuiesc adevarata lume; ceilalti o dispretuiesc si sunt dispretuiti la randul lor.

Cel mai mult sunt preţuite acele fapte nobile care rămân neştiute.

Ce vanitate este pictura care atrage admirația noastra prin asemănarea lucrurilor la care nu admirăm deloc originalele. (Cugetari) Blaise Pascal Pascal reia ideea antica, contestata astăzi, că arta imită natura. Dar dacă imităm modele proaste, ar trebui să admirăm copia doar pentru că imitația este fidela originalului? Critica pascaliana se situeaza mai ales in planul moral. Artistul trebuie să reprezinte subiecte imorale? Această critică a artei, clasica, este de inspiratie platoniciana.

Spiritul isi are ordinea lui, care consta in principii si demonstratii. Inima o are pe a ei. Nu cauti a dovedi ca trebuie sa fii iubit, expunand in ordine cauzele iubirii: acest lucru ar fi ridicol.

Adevăr pe o parte a Pirineilor, eroare pe cealalta parte. (Cugetari) Blaise Pascal „Ceea ce este adevarat pe o parte a Pirineilor, nu este adevarat pe partea cealalta. sau “Ceea ce este adevăr de o parte a Pirineilor, este minciună de partea cealaltă” Pascal abordeaza aici caracterul relativ, convențional, al justitiei umane. Legile difera de la un stat la altul. Justiția umana nu este universala, spre deosebire de justitia divină. De asemenea, ceea ce este un adevăr pentru un popor, pentru o persoană, poate fi o greșeală pentru altele. Ceea ce este valabil pentru unul nu este neaparat valabil si pentru altul. Pascal a dorit să spună că percepția anumitor adevăruri este dependentă de mai mulți factori: localizare geografica, cultura, mentalitate, epoca... Cu alte cuvinte, ceea ce este un adevăr pentru cineva, la un moment dat sau intr-un anumit loc, nu este, probabil, pentru o altă persoană, dintr-o altă eră sau dintr-o alta regiune. Inaintea lui Pascal, Montaigne a formulat ceva similar: “Ceea ce este adevar pe partea pe care acesti munti o marginesc este minciuna dincolo de ea.”, “Nu exista ceva in care lumea sa difere mai mult ca in privinta obiceiurilor si legilor.”, sau, extins la confruntarea dintre culturi: "Fiecare numeste barbar ceea ce nu se afla in obiceiurile sale." © CCC

Ultimul lucru pe care-l afli scriind o carte este cu ce trebuie sa incepi.

Arta de a convinge are un raport direct si cu modul in care oamenii consimt la ceea ce li se propune si cu starea lucrurilor pe care vrem sa-i facem sa creada.

Natura acestui amor-propriu si a eului uman este sa nu se iubeasca decat pe sine si sa nu se ia in considerare decat pe sine.

Adevarul nu-l patrundem numai cu ratiunea, ci si cu inima.

Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, toată fața pământului ar fi fost schimbata. (Cugetari) Blaise Pascal Pascal pledează aici în favoarea ideii unei istorii guvernate de hazard, în care cauze neînsemnate pot schimba dramatic cursul evenimentelor. Astfel, Pascal afirmă că celebra regină a Egiptului, Cleopatra (69-30 î.e.n.), renumită pentru frumusețea ei, al cărei nas grecesc, „la modă” la romani, i-ar fi sedus pe generalii Iulius Cezar și Marc Antoniu, a provocat o perturbare a istoriei umanității prin acest detaliu al fizionomiei sale... Cleopatra a fost lăudată pentru frumusețea sa și, în special, pentru nasul său, despre care se spunea că era admirabil. Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, admiratorii ei nu ar fi luptat atât de mult pentru ea și astfel soarta Imperiului Roman ar fi fost diferită. Prin urmare, se poate spune că simplele detalii, aparent banale, au adesea o importanță remarcabilă prin repercusiunile lor. Dacă austerul Pascal este interesat de acest lucru, în Cugetările sale (1670), este pentru a demonstra două principii: primul, cauzele mici pot produce efecte mari, și, conform principiului dominoului, un eveniment poate duce la o serie de reacții în lanț care vor genera consecințe imprevizibile. Matematicianul evocă, înainte de vreme, un fel de efect fluture, această teorie stipulând că bătaia aripilor unui fluture poate provoca un uragan la celălalt capăt al planetei (adică cel mai mic eveniment poate avea repercusiuni foarte importante). Dragostea: „Cauza acesteia este un nu știu ce, dar efectele sale sunt îngrozitoare.” (Cugetări). Pascal a citit în scrierile lui Plutarh despre faptul că războiul din Egipt, din anul 48 î.Hr., nu era necesar, dar Iulius Cezar l-a declanșat din dragoste pentru Cleopatra. Însă, în timp ce generalul egiptean Achillas era pe punctul de a captura corăbiile romane, Cezar a preferat să le dea foc; focul, întețit de vânturile de sud-est, s-a răspândit cu o asemenea violență, încât a devorat depozitele de grâu din vecinătatea arsenalului naval și, de acolo, s-a răspândit la faimoasa bibliotecă din Alexandria: astfel, cele 400 000 de volume ale bibliotecii Ptolemeilor au fost reduse la cenușă prin efectul înspăimântător al acestei iubiri. Peste mai puțin de două luni, Cezar străbătea Nilul pe un thalamègos (gondola egipteană), în compania unei înflăcărate Cleopatre, de 21 de ani, până dincolo de prima cataractă, la granița cu Etiopia... In completare, un alt citat, edificator in acest sens, al lui Blaise Pascal: “Cromwell ar fi devastat toată creștinătatea, familia regală ar fi fost pierduta și a lui ar fi ajuns puternica, Roma însăși ar fi tremurat din cauza lui, fără un mic bob de nisip, care a început în uretra lui. Dar acest mic graunte de pietriș, care altfel nu ar fi insemnat mare lucru, a fost de ajuns si iata-l mort, familia lui decazuta si regele restabilit." [Pe 3 septembrie 1658, Oliver Cromwell a fost victima unei septicemii din cauza unei infecții a tractului urinar, facilitata de malarie. Cromwell se pare ca a suferit de malarie și de "piatră", un termen comun utilizat pentru infecțiile urinare/renale. In 1658, a fost cuprins de o criza febrila brusca din cauza malariei, urmată de o criza renala. Dupa spusele unui medic venetian, care a analizat stadiul final al bolii lui Cromwell, ceea ce a condus la declinul rapid al starii sale de sanatate si ulterior la decesul sau, a fost o gresita abordare a medicilor sai personali.] © CCC

Nimeni nu vorbeste de noi, in prezenta noastra, cum vor­beste in absenta.  

Toata ratiunea noastra cedeaza in fata sentimentelor.

Ultima interventie a ratiunii este aceea de a cunoaste ca exista o infinitate de lucruri ce o depasesc.

Te convingi mai bine, de obicei, prin motivele pe care le-ai gasit singur, decat prin acelea aparute in spiritul altuia.

Omul nu este nici inger, nici animal: nenorocirea este ca cine vrea sa devina inger devine animal.

Lucrurile sunt adevarate sau false, in functie de unghiul din care sunt privite.

Cu cat ai mai mult spirit, cu atat ai pasiuni mai mari; pentru ca pasiunile, nefiind decat sentimente si ganduri care apartin spiritului, desi sunt prilejuite de corp, este clar ca nu sunt decat spiritul insusi si ca, astfel, indeplinesc ceea ce-i este propriu lui. Nu vorbesc decat de marile pasiuni; caci celelalte se afla intr-un amestec ce cauzeaza o confuzie foarte incomoda; lucru care, bineinteles, nu li se intampla celor ce au spirit. Intr-un suflet mare, totul este mare.

Doua excese: a exclude ratiunea, a nu admite decat ratiunea.

Parerea care va inabusi pe cea a poporului este ea insasi menita pieirii.

Cu cat esti mai intelept, cu atat iti dai mai bine seama ca pe lume exista multi oameni deosebiti. Oamenii de duzina nu observa nici o deosebire intre semenii lor.