Norocu-i nestatornic si zboara ca un fum.
Cu bratele amandoua pastreaza-l langa tine;
te paraseste-adesea, oricat de strans l-ai tine.
Fii intelept si asculta ce-ti spun prieteneste;
e prea tarzie viata de maine: azi traieste!
O, Zeita a Norocului, desarta e puterea ta divina, cand ni-e data intelepciunea. Noi, da, numai noi te facem, prin dorinte nesabuite, Zeita-atotstapanitoare si te asezam in ceruri.