O, Zeita a Norocului, desarta e puterea ta divina, cand ni-e data intelepciunea. Noi, da, numai noi te facem, prin dorinte nesabuite, Zeita-atotstapanitoare si te asezam in ceruri.
A sti, a putea sa te opresti exact unde trebuie, iata marea putere in viata.
Ca-n basme-i a cuvantului putere;
El lumi aievea face din pareri,
si chip etern din umbra care piere,
si iarasi azi din ziua cea de ieri.
Aprinde-n inimi ura sau iubire,
de moarte, de viata-i datator,
si neamuri poate-mpinge la pieire,
cum poate-aduce mantuirea lor.
Norocul, ca si roadele toamnei, trebuie cules la timpul lui.
Cea dintai si cea mai de capetenie datorie a unui om cinstit e sa ne spuna adevarul inimii lui.
Norocul e o intamplare, fericirea – o vocatie.
Sfanta munca e aceea
ce rasplata-n ea-si gaseste.
Adevarul asteapta. Numai minciuna e grabita.
Minciuna stă cu regele la masă...
Doar asta-i cam de multişor poveste:
De când sunt regi, de când minciună este,
Duc laolaltă cea mai bună casă.
Norocul este ca o sticla: cu cat straluceste mai mult, cu atat se sparge mai repede.
Jertfele oamenilor sunt florile ce se arunca in calea dreptatii.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.