Nesiguranta, greutatile vietii, temerea vaga de nefericiri neprevazute indeamna pe oameni sa se apropie tot mai mult intre ei, sa se aseze umar la umar, ca astfel sa fie mai tari si mai pregatiti in lupta pentru existenta. Nimic nu ne strange laolalta, nimic nu ne face mai prieteni si mai solidari ca amintirea unui vrajmas comun, la loviturile caruia suntem expusi deopotriva.
Fericirea adevarata n-o are, nu poate s-o aiba, decat acela care o da... si, ca s-o dai, nu e nevoie s-o ai; iar ca s-o ai, trebuie sa-ncepi prin a o da.
Orice opera mare se face cu pasiune.
Omul cel mai bogat este acela caruia norocul nu are ce-i da.
Nu exista stiinta a norocului; daca ar fi, pe nedrept l-am numi noroc, soarta sau destin.
La orice trebuie să ai noroc în viață, dar mai ales la oameni.
Poate fi cineva fericit cand ia aminte la cate-s de facut pe lume, la cate insusi cata sa implineasca intr-o viata asa de scurta si de nesigura si vede ca-l apuca noaptea cu lucrul de-abia inceput?
Norocul, ca si roadele toamnei, trebuie cules la timpul lui.
Ca-n basme-i a cuvantului putere;
El lumi aievea face din pareri,
si chip etern din umbra care piere,
si iarasi azi din ziua cea de ieri.
Aprinde-n inimi ura sau iubire,
de moarte, de viata-i datator,
si neamuri poate-mpinge la pieire,
cum poate-aduce mantuirea lor.
Pentru un sarac ce simte, nu e rana sufleteasca
mai grozava decat mila rea si dispretuitoare
cu care-l privesc bogatii, din desarta lor splendoare.
Emotiile estetice au darul de a induiosa si invada inimile omenesti.
Norocul oamenilor este o roată și nu-i lasă mereu pe aceiași în vârf.
© CCC
E o fericire sa fii iubit. E una si mai mare: sa iubesti. Cine le are pe amandoua e mai presus de lumea timpului, mai tare decat soarta, mai tare decat moartea.
Aspirat primo Fortuna labori.
Norocul încurajează prima încercare.
(Soarta zâmbește la primul efort.)
(Vergilius)