Citate despre Adevar

Rareori răspunsurile aduc adevărul, ci succesiunea întrebărilor. (Zâna carabină) © CCC

Cine are o idee adevărata știe, in același timp, ca are o idee adevărată și ca nu se poate îndoi de adevărul acelui lucru. (Etica) Baruch Spinoza “Dacă cineva ar spune că are o idee clară şi distinctă, adică adevărata, despre o substanţă, dar că totuşi se îndoieşte că această substanţă există, ar fi acelaşi lucru ca şi când ar spune că are o idee adevărată, dar se îndoieşte de adevărul ei.” Adevărul se reveleaza în noi. E lipsit de sens să crezi ca cineva ar putea gandi eronat, deoarece a gandi astfel nu inseamna a gândi. Eroarea nu provine dintr-o miscare a gândirii noastre, ci din acțiunea lucrurilor exterioare asupra noastră. Orice idee adevărată contine in sine propria afirmatie și forta reală a acestei afirmatii depinde doar de claritatea ideii. Acesta este motivul pentru care Spinoza nu va opera cu îndoiala metodica (sistematică) in maniera lui Descartes. Fundamentul adevărului nu este o metodă, ci insasi capacitatea de a cunoaște. Descartes considera ca doar ceea ce este clar si evident poate fi adevarat (Adevarat nu poate fi decat ceea ce a fost perceput logic si rational). La fel, pentru Spinoza, criteriul adevărului este claritatea şi distincţia ideilor. Justeţea unei idei clare şi distincte este evidentă şi fără a mai solicita raportarea ei la obiect. Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului său, dar întrucat substanţa cugetătoare/obiectul cugetator/eul care gandeste (res cogitans) şi substanţa întinsă/materia/lumea exterioara (res extensa), conform dualismului lui Descartes, sunt pentru Spinoza una şi aceeaşi substanţă, înlănţuirea ideilor în substanţa cugetătoare este în mod necesar identică cu ordinea lucrurilor în substanţa întinsă. Astfel, Spinoza anticipează cunoscutul principiu gnoseologic materialist, potrivit căruia între legile existenţei şi legităţile gîndirii există o identitate dialectică. Această identitate, fondată ontologic în teoria substanţei, asigură adecvarea deplină la obiect şi deci adevărul ideilor clare şi distincte, fără a mai fi necesar controlul lor empiric.

Adevarul pur si simplu nu are sens in afara de constiinta noastra.

Sunt un pasionat al adevarului si al minciunilor pe care el le ingaduie.

Adevarul adevar ramane oricat de mult l-am suci. (Masura pentru masura)

Adevarul este ceea ce rezista la testul realitatii.

Avem mult prea mult adevar! In ziua de azi ne-ar trebui mai multa frumusete.

Nu există nimic mai presus de adevăr.

Noi credem uneori ca lucrurile sunt adevarate, numai fiindca sunt spuse in mod elocvent.

Adevărul e unul pentru toţi, dar fiecare popor îşi are minciuna sa, pe care o numeşte ideal.

Nu e greu sa gasesti adevarul.  E greu sa ai dorinta de a-l gasi.

Cand esti obligat sa dai cuiva o explicatie, nicio nascocire nu te poate servi mai bine decat adevarul.

O-nchipuire-i lumea din năluciri de fum. Un loc vrea fiecare pe scenă să ocupe. Tu află adevărul din adâncimi de cupe: Că totul pendulează între miraj și scrum. (Rubaiate)

Adevarul, pentru om, este ceea ce face din el un Om... ca sa intelegeti omul si trebuintele sale, ca sa-l cunoasteti in ceea ce are el esential, nu trebuie sa opuneti una alteia evidenta adevarurilor voastre... Pentru a incerca sa scoti in evidenta acest esential, trebuie sa uiti o clipa disensiunile, care, o data admise, atrag dupa ele un intreg coran de adevaruri de nezdruncinat, cu tot fanatismul care decurge din ele. Dar adevarul, intelegeti, este ceea ce simplifica lumea, iar nu ceea ce creeaza haosul. Adevarul nu este ceea ce se demonstreaza, este ceea ce simplifica.

Jertfele oamenilor sunt florile ce se arunca in calea dreptatii.

Orice adevar este mai bun decat o incertitudine continua.

Nesiguranta, greutatile vietii, temerea vaga de nefericiri neprevazute indeamna pe oameni sa se apropie tot mai mult intre ei, sa se aseze umar la umar, ca astfel sa fie mai tari si mai pregatiti in lupta pentru existenta. Nimic nu ne strange laolalta, nimic nu ne face mai prieteni si mai solidari ca amintirea unui vrajmas comun, la loviturile caruia suntem expusi deopotriva.

Adevărul nu este o sârmă, pe care o poţi îndoi cum vrei şi când vrei.

Este de ajuns să spui adevărul într-un mod bizar, pentru ca bizarul să ajungă să pară adevăr la rândul lui. (Afinitățile elective, 1809)

Mereu şi înaintea tuturor defilează Minciuna, fascinându-i pe proşti cu stridenţa ei vulgară. Ultimul, mai la urmă, vine Adevărul, care şchiopătează, mergând agale în urma Timpului... La suprafaţă se află mereu înşelăciunea şi la ea se reped oamenii superficiali. Adevărata Esenţă se închide în sine pentru a fi mai preţuită de către cunoscători şi de cei înzestraţi cu raţiune.