Nu știu exact cum arată raiul, dar știu că atunci când murim și va veni timpul ca Dumnezeu să ne judece, El nu va întreba: „Câte lucruri bune ai făcut în viața ta?”, ci mai degrabă El va întreba: „Câtă dragoste ai pus în ceea ce ai făcut?”
Îţi spun că aproape am atins paradisul meu, căci paradisul altora e cu desăvârşire lipsit de importanţă pentru mine şi nu-l râvnesc.
(La răscruce de vânturi)
Inainte de caderea in pacat a celor dintai oameni, Paradisul era o simpla colonie a lui Dumnezeu. Prin caderea in pacat a cetatenilor sai, Paradisul a devenit pentru putin timp un stat autonom. E regretabil doar ca istoria acestui stat a fost atat de scurta.
Eu mi-am imaginat intotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane considera ca ar fi o gradina, altii si-l pot inchipui ca un palat, eu l-am imaginat intotdeauna ca o biblioteca si aici ma aflam eu...
Nimic din ceea ce ai nu este al tău...în final nu ramâi decat cu amintirile, cu iubirea, cu zâmbetele...cu momentele frumoase si cu faptele bune. Ia aminte la toate si strânge comori în suflet, nu în mâini.
Raiul, asa cum e conceput in mod conventional, e un loc atat de stupid si plicticos, atat de nefolositor, atat de nenorocit, incat nimeni n-a avut curajul sa incerce a descrie o zi intreaga in paradis, desi multi au descris o zi la marginea marii.